La începutul lui 2017 aveam câteva idei legate de ceea ce aș vrea să fac, dar nu știam chiar tot ce urmează în decursul anului cu proiectul Și fetele joacă fotbal. Mijlocul meu de transport principal este trenul, așa că mi-am propus atunci să păstrez toate biletele pentru ca la final de an să trag linie, să văd câți kilometri am parcurs cu proiectul și să fac o retrospectivă. Am deschis un excel, am introdus datele și la final a rezultat 12.782. 12.782 kilometri făcuți în 2017 pentru evenimente de fotbal feminin. Aceștia au fost făcuți cu trenul, mașina și avionul.

Poate e mult, poate e puțin, nu știu. Dar hai să vedem pe unde am fost și ce am făcut anul acesta 😀

Prima deplasare din 2017 a fost în februarie, când am fost la Odorheiu Secuiesc la turneul de futsal U17, câștigat de Olimpia Cluj, turneu în urma căruia s-a înființat Echipa Națională de Futsal Feminin U17. În martie am fost la Live Your Goals, eveniment dedicat promovării fotbalului feminin, cu două ediții, prima la București, a doua la Cluj-Napoca. Dacă la București am făcut fotografii, la Cluj-Napoca am stat de vorbă cu părinții pentru a vedea ce părere au ei despre fotbalul feminin.

În luna mai am stat numai pe drumuri, plimbându-mă dintr-un colț al țării în altul. Am început cu Târgu Mureș în cadrul Cupei Coca Cola, unde LPS-ul din Cluj a făcut spectacol. Apoi am plecat la Iași pentru finala Cupei României, am stat o zi în preajma Olimpiei Cluj, iar a doua zi a învins-o pe Navobi Iași fără drept de apel. A urmat faza regională a Cupei Coca Cola de la Timișoara cu Brătianul din Hațeg câștigătoare, urmată de faza regională din Constanța cu Liceul Tehnologic din Craiova câștigător.

Începutul lunii iunie m-a prins la București pentru etapa națională și finală a Cupei Coca Cola, acolo unde LPS-ul din Cluj a ieșit învingătoare după o finală cu Craiova, un fel de Olimpia Cluj – Real Craiova al liceencelor, având în vedere că majoritatea elevelor de pe teren sunt jucătoare la aceste două cluburi. După câteva zile m-am întors la București pentru că echipa ACS Dream Team, de a cărei pagină de Facebook mă ocup, și-a început oficial activitatea, având o primă selecție pe durata a două zile.

În ultimele zile din iunie și primele din iulie am fost din nou la Odorheiu Secuiesc, de această dată la turneul final al Ligii de Tineret U15. Opt echipe au intrat în cursa pentru trofeu, care la final a rămas la gazdele Vasas Femina, după meciul decisiv jucat contra Olimpiei Cluj. La mijlocul lunii am dat o fugă până la Cluj pentru a participa la reunirea lotului Olimpiei, la primul antrenament fiind prezente și americancele Jillian McVicker și Hannah Leinert.

La fix un an de la lansarea proiectului Și fetele joacă fotbal, m-am întors exact în locul în care a început totul: în Ungaria, la Balaton Cup cu naționala, cu o escală de câteva zile la Budapesta. Naționala României, fără jucătoarele Olimpiei Cluj, a terminat pe locul patru acest turneu amical, dar scopul selecționerului Mirel Albon nu a fost obținerea trofeului, ci acela de a vedea la treabă alte jucătoare din țară pentru a lărgi aria de selecție pe viitor.

Pe 15 august plecam în Cluj-Napoca pentru #OlimpianLeague, adică documentarea drumului parcurs de Olimpia în UEFA Women’s Champions League. Am stat cu echipa în cantonament, am mers cu fetele la toate antrenamentele, am fost în vestiar înainte de meciuri și am avut parte de niște emoții incredibile în timpul lor. Iar la final am sărbătorit împreună calificarea în 16-imi. Pe scurt, a fost genial! Mai mult decât atât, mă bucur că în această perioadă am obținut cu conținutul oferit cifre foarte bune în online pentru fotbalul feminin românesc: un engagement de aproximativ 60.000 pe pagina Olimpiei Cluj (reach de peste 100.000), și engagement de aproape 27.000 pe pagina Și fetele joacă fotbal (cu reach de aproximativ 50.000).

În septembrie am fost în cantonament cu naționala României înainte de meciul cu Italia. Nu am dormit cu echipa la hotel, dar de dimineață până seara am fost alături de ea. La fel ca și cu Olimpia, am fost cu fetele și la muncă (antrenamente), dar și la relaxare (plimbări etc). Rămân cu cele mai emoționante momente trăite de când am acest proiect: vizita naționalei la Centrul de Primire Gavroche, unde fetele au stat de vorbă cu copiii, s-au jucat cu ei, apoi le-au oferit cadouri.

#OlimpianLeague a continuat și în octombrie, în cadrul 16-imilor competiției, deci experiența genială nu s-a terminat pentru că am intrat în contact cu jucătoare de clasă mondială precum Anja Mittag sau Caroline Seger, când am fost să întâmpin echipa FC Rosengård la aeroport. La o săptămână de la meciul tur, am fost cu Olimpia în Suedia pentru meciul retur, acesta fiind primul zbor cu avionul din viața mea. Am avut ceva emoții, am avut parte și de miștouri din partea jucătoarelor, dar am trecut cu bine peste.

Cum ziceam, pe 15 august plecam la Cluj cu bagaj cam pentru două săptămâni. Am mai ajuns acasă după două luni, din avionul de Suedia urcându-mă direct în trenul spre Brașov pentru a merge la turneul Fotbal și Feminitate, organizat la Tărlungeni, satul meu natal. La categoria U12 a câștigat Olimpia Cluj, în timp ce la U14 a plecat acasă cu trofeul Vasas Femina Odorheiu Secuiesc.

Colaborarea cu Olimpia Cluj pe durata UWCL a devenit una permanentă, ocupându-mă în continuare de comunicarea clubului. Astfel, după turneul de la Tărlungeni, m-am întors la Cluj. Am profitat de pauza competițională datorată meciurilor naționalei cu Belgia și Italia, și am revenit la Brașov, dar de data aceasta cu americancele Olimpiei – Jillian, Hannah și Emily. Prima dată când ne-am întâlnit și au auzit că sunt din Brașov, m-au întrebat cât de departe e Castelul Bran, apoi mi-au zis de nu știu câte ori că vor să ajungă acolo. Deci nu le puteam lăsa să plece din România fără să le duc. A fost un weekend fain, iar Branul este acum în topul locurilor frumoase văzute de ele.

Din păcate nu am mai putut să ajung la Mogoșoaia pentru meciul naționalei cu Moldova, dar recuperez anul viitor. Astfel, ultima deplasare fotbalistică a fost tot la Cluj pentru petrecerea de sfârșit de an a clubului Olimpia. Dacă încă nu ai văzut clipul de la petrecere, poți vedea aici cum a fost.

Ce am mai făcut în 2017:

  • în ianuarie am început pe blog rubrica Cu ochii pe straniere, în care am făcut retrospectiva săptămânii cu toate meciurile jucătoarelor românce din străinătate. Din păcate, din lipsă de timp, odată cu startul sezonului 2017-2018 am postat doar știrile pe facebook, fără articol centralizator
  • am început să lucrez cu Ioana Bortan și, recent, Teo Meluță. Practic le sunt un fel de PR. Revenim cu forțe proaspete după vacanță, așa că dă like paginilor și stai cu ochii pe ele!
  • am lucrat cu Toma Nicolau la ebook-ul Marketing Sportiv Digital, lansat la începutul lui octombrie. E gratuit, descarcă-l! 😀

Scriind aceste rânduri și privind în urmă, pot spune că a fost un an genial, plin de evenimente. Dacă 2016 a fost anul în care m-am reconectat cu fotbalul, 2017 a fost anul în care m-am bucurat din plin de acest sport și am avut parte de experiențe frumoase. Hai cu 2018!