Dăruire și pasiune, fie în sală, fie pe iarbă

După cum probabil știi deja, la sfârșitul săptămânii trecute s-a desfășurat la Odorheiu Secuiesc primul turneu de futsal feminin U17 organizat de FRF. Două zile pline de fotbal cu 38 de partide. Sincer, nu știam la ce să mă aștept din punct de vedere calitativ, nu le-am văzut niciodată jucând pe aceste fete. Știam aproximativ cum stau în Liga 1 și 2, dar nu le-am văzut în acțiune. Ei bine, așteptările mi-au fost depășite în ceea ce privește majoritatea echipelor.

Am stat în sala Rakóczi, unde au jucat echipe precum Olimpia Cluj, Vasas Femina Odorhei, Real Craiova, Universitatea Galați etc. Însă mi-aș fi dorit să am o clonă care să stea în sala Bányai, unde au jucat Universitatea Alexandria, Independența Baia Mare, CFR Timișoara, CSS Târgoviște etc, să le văd pe fetele de acolo jucând și în grupe. Am văzut echipe foarte bune, bune și bunicele, dar toate au avut ceva în comun: au luptat în fiecare meci ca și cum ar fi fost finala. S-a jucat în sistem de 4+1, deci nu ai timp de odihnă, se joacă foarte rapid, urci în atac, cobori în apărare. Timp de două zile numai asta am auzit „Coboarăăăăăăăăă!!!! Urcăăăăăăăă!!!!”

Am văzut echipe cu joc foarte bun, organizat, fetele având tehnică și inițiativă. Dar am văzut și echipe în care fetele nu pasau fără să audă indicațiile antrenorului. S-a remarcat căpitanul Olimpiei Cluj, Melinda Nagy, care deseori și-a asumat responsabilitatea șutului și a dat câteva bombe direct în vinclu. Adversarele deja țipau când o vedeau că își ia elan. Am văzut în ea ceva din Florentina Olar-Spânu, căpitanul naționalei de senioare. 🙂 Dimulescu Roberta părea jucătoarea de bază la Real Craiova, în meciul cu Navobi Iași trăgând echipa după ea și antrenorii strigând continuu „Hai Robertaaaaaaa!!!” Mitri Rita și Bizsi Mária mi-au plăcut cel mai mult de la Vasas Femina Odorhei, dar toată echipa are potențial. Mi s-a rupt sufletul când am văzut-o pe Mária cu dureri, plângând pe marginea terenului pentru că nu mai putea juca în semifinala cu Olimpia.

Vasas Femina Odorhei – Universitatea Alexandria

CSS Târgoviște are jucătoare bune, dar a dat peste Vasas în sferturi. Silaghi Roberta a alergat cu Independența cât au ținut-o puterile în meciul cu Olimpia. Mi-a părut rău de fetele de la CFR Timișoara, care au dat peste Universitatea Alexandria, mult mai dezvoltată din toate punctele de vedere. Armonia Fălticeni a fost surpriza acestui turneu. Cap de serie într-o grupă cu Real Craiova, Heniu Prundu Bârgăului și Navobi Iași, echipa lui Marcel Irimie a ieșit lider cu două victorii și o înfrângere. A câștigat cu 5-3 sfertul de finală cu o altă surpriză, Universitatea Galați, ca mai apoi să producă o și mai mare surpriză: elimină Alexandria în semifinale. Bucuria fetelor și privirea lor îmi aducea aminte de Cosmina Dușa de la sfârșitul meciului cu Ucraina din preliminarii, când nu îi venea să creadă că echipa e aproape de Euro. Parcă nici lor nu le venea să creadă că urmează să joace finala cu nimeni alta decât Olimpia Cluj.

Și nu a fost deloc o finală ușoară pentru Olimpia, ale cărei jucătoare parcă își pierduseră puțin din concentrare. Iar adrenalina calificării în finală le-a făcut pe fetele lui Irimie să lupte și mai mult ca până atunci. Cu Roșu Cosmina căpitan, echipa nu s-a lăsat deloc, a luptat pentru fiecare balon, golul Oanei Negrea și bomba Melindei Nagy făcând diferența. Cu doar câteva minute înainte de final, Cosmina a relansat partida cu un gol din lovitură liberă, iar Armonia putea chiar să trimită partida în prelungiri în ultimul minut de joc. Ce frumos ar fi fost, deoarece a fost o finală care parcă nu îți doreai să se termine, într-o sală în care localnici îi făceau galerie acestei echipe. Dar la final, toată lumea a aplaudat-o în picioare pe Olimpia Cluj, care merită toate felicitările noastre pentru jocul făcut în cele două zile. A câștigat toate meciurile, a marcat 34 de goluri și a primit doar 5. Mai sus am menționat-o pe Melinda Nagy datorită eurogolurilor sale, dar toată echipa merită aprecierea noastră pentru că este foarte bună!

După aceste două zile în care am văzut atâtea echipe în acțiune, cu fete pasionate și dăruite și în sală, nu doar pe iarbă, pot spune că fotbalul feminin românesc are un viitor promițător! 🙂 Mai jos am făcut o variantă mai „oficială” a rezultatelor.