Scriind articolele despre Airfield Festival, am descoperit mulți artiști români foarte tari, care probabil nu vor ajunge niciodată pe radiouri pentru că sunt…diferiți. Poate nu vor ajunge nici măcar să semneze cu o casă de discuri. Dar nu-i bai, îi ascultăm noi ăștia mai hipsteri. Și după ce ascult niște melodii foarte faine, mă întorc la muzica românească de radio, care încearcă să fie diferită, dar nu îi iese. Săptămână de săptămână se lansează melodii care seamănă între ele și nu e vorba de plagiat, ci de abordarea la nesfârșit al aceluiași stil de succes din ultimii ani. Astfel, zilele trecute s-au lansat următoarele melodii:

Rawanne – Caliente: știm cu toții că sexul vinde, clipurile mai sexy având nșpe mii de vizualizări. Conștientizarea acestui fapt este chiar unul dintre sfaturile lui Florin Grozea (în cartea Hit Yourself – 100 de idei de la pasiune la marea lovitură) către tinerii artiști, pentru a avea succes: folosirea imaginilor sexy pentru a avea succes. Și putem observa utilizarea acestora din ce în ce mai mult. Dar el mai spune acolo „Ieși din turmă folosindu-te de acest truc”. Trucul a devenit foarte utilizat, iar acum ieși din turmă dacă nu ai clip sexy. Am vorbit mai mult de clip pentru că melodia nu îmi spune nimic nou: același mesaj cu alte cuvinte, același ritm latino, aceeași spaniolă învățată pentru o singură melodie.

Cristina Spătar – Marbella: nu am înțeles niciodată de ce este sau a fost Regina R&B… mă gândesc și trag de mine să îmi amintesc de vreun mare hit de-al ei, dar…nimic. Dacă zici regele sau regina unui gen muzical, apăi frate, trebuie să zici vreo 3 melodii fără să stai pe gânduri. În fine, regina R&B revine cu o melodie latino, numită Marbella și clip filmat în ..Mamaia. Aceeași rețetă: strofe în engleză și refren în spaniolă, nimic deosebit.

Gabriella – E timpul meu să zbor: îmi amintește de Candy cu Mergem la mare. Copila e din Brașov și are 17 ani. Am căutat să o ascult live, are voce bună. Melodia e lejeră, de vară cu grupul țintă de o vârstă cu Gabriela. Sunt curioasă cum va evolua cariera ei și care producător o strică.

Muneca – I need your love: mă bucur să văd printre comentariile de pe YouTube și oameni care s-au săturat de melodiile ăstea identice. Stau și mă întreb, când românii merg cu mașina și aud același stil la infinit, oare nu se satură? Mie mi-ar da impresia de un colaj din ăla lung cu melodii mixate, care sună la fel, deși sunt diferite. Oare știu care melodie cine o cântă? Eu mâine nu cred că mai știu care e a Cristinei Spătar, care e a lu Muneca, dacă nu văd pe YouTube.

Narcotic Sound and Christian D ft. Andreea Banica – ALE: oare când lansează o melodie în arabă? Avem până acum portugheză, spaniolă, franceză. Băieții ăștia s-au folosit cel mai bine de clipurile sexy, cred că cel al melodiei Te iubesc este singurul cuminte. Prin urmare, ei au avut mereu hituri. Melodia asta e diferită, totuși. Pe lângă faptul că e printre puținele colaborări ale băieților, aducând altceva cu vocea feminină, iese în evidență prin partea aceea de după refren. Însă clipul, cu mișcările robotice ale fetelor, mă duce cu gândul la Let me think about it

Arsenium – Bella Bella: m-a dezamăgit Arsenie. Bine, nu știu de ce am avut așteptări. Speram să iasă în evidență, dar nu a făcut-o. Aceeași spangleză fumată. Parcă puțin ritmul diferă, dar în mare e aceeași chestie. Și clipul e făcut în apartament, cu efecte făcute pe calculator, poate așa iese din turmă, și nu cu mii de euro cheltuiți prin țări exotice.

Ana Baniciu – Îți dau un LA: oare cine i-a scris versurile? Serios, cum pot unele artiste să cânte niște melodii atât de penibile? Eu, dacă aș fi artist, aș avea niște așteptări de la mine. În melodiile ăstea ieftine se simte clar că pasiunea a dispărut din momentul în care a intrat în studio-ul de înregistrări și vede doar bani în fața ochilor.

Mircea Eremia feat. Alina Eremia – Ilegal: și-a lansat și fratele, dar live-ul nu m-a convins. Ea are voce, el mai puțin. Sau încă nu e lucrată. Se uită mereu la ea de parcă ar aștepta aprobare, nu e sigur pe el. Dar îmi place faptul că au ales să se lanseze cu altceva, să iasă din oala de muzică românească identică, e mai pe stilul noului Vescan. Sunt curioasă cum va evolua Mircea în viitor și dacă face ceva singur, nu pe spatele/numele surorii.

Station 4 – Superstar: acești Akcent reloaded (sunt sub aripa lui Mihai Gruia și Sorin Brotnei) înnebunesc copilele de generală. Mda, și noi muream după Akcent-ul anilor 2000. Pentru acest grup țintă, melodia este ok. Pentru cei de vârsta mea, este depășită, deși sigur e ascultată de mulți adulți. Sunt curioasă cât vor rezista pe piață acești băieți, dar și cei de la Maxim.

Lora feat. Naz Tokio – Fire up: nici nu ne-am revenit bine după „floare la ureeeche, floare la ureeeche”, că Lora ne lovește cu o nouă melodie, de data aceasta în engleză. Evident, cu un clip sexy. Daaar, m-a luat prin surprindere cu stilul. Instrumentalul este foarte tare și încerc să ignor versurile gen „love me like you own me”. Iar Naz Tokio îi musai să continue cu stilul ăsta pentru că o prinde bine. Vreau instrumentalul!

Sunt curioasă cât va mai dura valul ăsta de clipuri sexy și melodii latino ieftine scoase pe bandă rulantă. Vreau să văd mai mulți artiști ieșind din turmă. Dacă acum câțiva ani îți trebuia puțin curaj să scoți ceva sexy pe piață, acum piața este saturată și vrea ceva nou.