Laura Rus are 29 de ani, este din Bocșa, județul Caraș-Severin și joacă pe postul de atacant. La 17 ani a început să joace pentru Pandurii Târgu Jiu (a câștigat Cupa României), iar din 2007 a plecat din țară. S-a transferat la Sporting Huelva în Spania, a jucat și în Cipru la Apollon Limassol (campionat, cupă și golgetera Ligii Campionilor), a fost colegă cu Florentina Olar la Fortuna Hjørring în Danemarca, iar acum se află la al patrulea sezon în WK League, prima ligă feminină din Coreea de Sud. După doi ani petrecuți la Suwon FMC, în prezent joacă pentru Icheon Daekyo WFC.

M-am întâlnit cu Laura la hotel, în cantonamentul naționalei din preliminarii. Am râs la câteva glume cu colegele prezente, apoi a devenit serioasă și le-a spus să nu se mai distreze, ca să putem discuta.

laura-rus-frf-2
Foto: FRF

Înainte de fotbal ai jucat handbal. Ce te-a făcut să alegi fotbalul într-o țară în care există foarte mari diferențe între cele două sporturi, atât în ceea ce privește implicarea/promovarea, cât și percepția publicului?

De mică jucam fotbal în spatele blocului cu prietenii mei. Am jucat handbal, dar tatăl meu a fost fotbalist și asta m-a îndemnat să aleg fotbalul. Mi-a plăcut dintotdeauna, iar la 17 ani am început să joc la Pandurii Târgu  Jiu și nu m-am mai oprit.

Din România ai plecat în Spania, apoi în Cipru, ai trecut puțin și prin Danemarca, iar acum joci în celălalt capăt al lumii, în Coreea de Sud. Ce diferențe majore există între aceste țări în fotbalul feminin?

În primul rând este distanța destul de mare, fusul orar – cu șase ore înainte. Fotbalul din Coreea pot spune că este asemănător cu cel din Europa, nu este cu nimic diferit, atât că este puțin mai agresiv decât cel de aici. Din punct de vedere financiar, acolo sunt salarii mult mai bune. În rest, mi-a fost greu să mă obișnuiesc cu fusul orar, dar poate cel mai greu mi-a fost cu mâncarea de acolo. 

Ți-e greu și departe de familie, bănuiesc, nu?

Da, normal, este foarte greu, mai ales că vin o dată pe an. Plus că, așa cum ți-am zis, e fusul orar care nu îmi permite să pot vorbi mereu cu ei, deoarece sunt șase ore, iar eu am antrenamente, meciuri. Nu prea am timp de familie, de prieteni, de viața mea personală.

În Coreea de Sud cum e campionatul?

Sunt șapte echipe, se joacă două tururi – două retururi, după care urmează un play-off în care joacă primele trei echipe.

Cum îți vezi viitorul? Te-ai mai întoarce în România, unde salariile nu sunt chiar așa mari?

În momentul de față, pentru mine nu contează atât de mult partea financiară, joc mai mult pentru mine. A fost o vreme în care m-am gândit și la partea financiară, deoarece trebuie să îmi fac un viitor cât de cât ok. Nu știu ce va fi pe viitor. Dar da, îmi doresc să joc din nou în țară pentru că de aici am plecat. 

Cum crezi că se va dezvolta fotbalul feminin românesc?

Sper ca o calificare la Euro să ajute fotbalul românesc să se dezvolte, în primul rând să ajute cluburile din țară, ca jucătoarele să aibă un sprijin financiar mai mare. Astfel va crește și ambiția lor pentru să simt că joacă pentru ceva, totuși. Din câte am înțeles, sunt destule echipe în România. Dar contează foarte mult partea financiară, cum ți-am zis, să aibă și fetele un venit. Nu știu, pe vremea când jucam eu la Pandurii, erau salarii, erau indemnizații de efort. Știai că joci fotbal pentru ceva. Majoritatea joacă și din plăcere, dar ajungi într-un punct în viață în care trebuie să te gândești și la partea financiară. Toată lumea știe că, dacă nu ai bani, nu ai nimic.

Care este cea mai frumoasă amintire legată de fotbal?

Perioada aceasta în care suntem atât de aproape de calificare. E pentru prima oară în istorie și fiecare jucătoare din echipă își dorește enorm această calificare.

laura-rus-dan-porcutan

Dar cea mai urâtă?

Anul acesta am avut o accidentare care m-a ținut o lună și jumătate departe de teren, m-am recuperat foarte greu și am pierdut foarte multe meciuri în Coreea. Icheon Daekyo este o echipă care se bate pentru campionat și au fost meciuri foarte importante. Sper ca într-un final să câștigăm campionatul și să plec cu capul sus de acolo.

Te-ai gândit vreodată să renunți și să te orientezi către o altă carieră?

În trecut nu, dar voi ajunge la un astfel de punct. Însă, nu știu ce voi face. Probabil voi face cursul de antrenor, dacă o să fiu în țară să îl pot face. Mi-aș dori enorm, deoarece am mai lucrat cu grupe de fetițe și mi-a plăcut foarte mult. Sper să fie totul bine și să ajung să antrenez.

Cum îți petreci timpul liber?

În Coreea nu prea am timp liber, dar când îl am merg la shopping, mă relaxez. Sau stau de vorbă cu familia mea pe Facebook.

Spune-mi trei melodii preferate pentru playlist-ul de fotbalistă, te rog.

Armin van Buuren – Use Somebody. În rest, nu prea am melodii preferate, ascult orice gen de muzică. Dar pune și Costi Ioniță – Ca la Amsterdam, dacă tot mergem în Olanda. 😀

__

Ieri a fost ziua Laurei. Îi urăm pe această cale „La mulți ani!” 🙂

Sari cu un like pe pagina ei de Facebook, ca să vezi cum e viața de fotbalistă în Coreea de Sud