Încep o nouă rubrică în cadrul proiectului Și fetele joacă fotbal, și anume Jurnal de fotbalistă. Voi invita jucătoare să descrie propria experiență trăită în diverse momente, competiții etc. Noi, cei din exterior, vedem într-un fel, iar eu îmi doresc să vedem și prin ochii jucătoarelor. Vreau ca în acest proiect să prezint publicului și OMUL, nu doar sportivul și cred că prin acest „jurnal” trecem la un alt nivel, unul mai personal.

Prima jucătoare invitată este Andreea Corduneanu, fundașul Olimpiei Cluj, proaspăt întoarsă din SUA, unde a mers cu naționala României la invitația federației americane, să joace două meciuri amicale. Să vedem ce ne povestește! 🙂

andreea_corduneanu1

Nu am visat niciodată că o să ajung în SUA. Am stat să mă gândesc de multe ori, dacă să merg sau nu, deoarece am o frică foarte mare de a zbura cu avionul, mai ales în urma incidentului din Grecia, când am crezut că o să ne prăbușim. Dar mi-am zis că este o șansă unică și, dacă nu riști, nu câștigi! În ziua în care am ajuns erau alegerile prezidențiale, dar a fost liniște. Dacă nu vedeam la televizor, nici nu îmi dădeam seama că se întâmplă acel eveniment. Nu am văzut lume pe stradă protestând pe urmă, nimic. 

Am stat prima dată în San Jose, apoi în Los Angeles, iar în ambele părți ne-au oferit condiții foarte bune. Am vizitat celebrul Golden Gate din San Francisco, podul pe care îl vedeam doar la televizor, în filme. Am văzut și celebra închisoare Alcatraz. Am întâlnit români care s-au oprit să facă poze cu noi, să ne ureze baftă. În orice magazin intram, vânzătorii ne salutau, începeau să vorbească cu noi. Iar în țări din Europa, dacă vedeau că intrăm noi românii, se uitau urât și păzeau să nu se fure ceva. 

La ambele meciuri au fost stadioanele pline. Chiar e ceva să ai stadioanele pline la un meci amical. Și nu cred că există echipă de fotbal feminin mai iubită decât SUA. Ne-au primit extrem de frumos! În timp ce românii noștri dormeau, peste 20.000 de oameni s-au ridicat în picioare să ne aplaude, chiar dacă am pierdut. Au vrut să facă poze cu noi, ne-au cerut autografe. Iar românii noștri, când s-au trezit, deși nu au niciun drept, au început să ne critice, că am fost umilite și multe alte vorbe urâte despre noi. Cred că asta spune tot! Recunosc că au fost și români care au fost alături de noi, dar prea puțini după părerea mea. 

În ceea ce privește jocul, am acumulat foarte multă experiență, au fost două meciuri foarte puternice contra celei mai bune echipe din lume. Am simțit pe pielea mea diferența de valoare dintre noi și ele și, sinceră să fiu, nu știu în câți ani sau dacă vreodată vom ajunge aproape de performanțele lor. Am învățat de la ele că, dacă vrei cu adevărat ceva, trebuie să fii dedicat în totalitate și să crezi în acel ceva. 

Vreau să menționez că am fost invitate acolo în urma muncii noastre! Iar faptul că SUA, campioana mondială, te invită să joci la ea acasă, să mai și plătească deplasarea și să pună la dispoziție toate condițiile, este un lucru mare și pentru mine înseamnă foarte mult!

La final, câteva poze cu Andreea din SUA 🙂

Surse foto: Arhivă personală Andreea Corduneanu, FRF, US Soccer