După ce în primele două zile de FITS am stat mai mult pe afară, ziua a treia a fost una ploioasă, prin urmare, m-am retras la spectacolele indoor. De data aceasta nu am mai citit despre ce urmează să văd. Am mers pe instinct. Dar și pe încadrare în timp să ajung de la o sală la alta. 😀

Am început ziua cu Șah Mat – al celor de la M.A.D.E. Theatre din Rep. Moldova, spectacol de dans care a intrat direct în topul preferatelor. Fără text, doar cu expresie corporală, a fost unul dintre cele mai intense și dramatice spectacole văzute vreodată. Este un spectacol despre putere şi despre pericolul ei, inspirat de „Richard al III-lea” de W. Shakespeare. Regele (negru), din dorința de a avea putere absolută, rând pe rând, înşeală iubirea Reginei, credinţa şi loialitatea slujitorilor. Albii, inițial, luptă pentru independență. După ce o obțin, se lasă la rândul lor orbiți de dorința de a avea putere și începe o luptă între ei. La final, avem o nouă regină. Rămasă singură.

Povestea reflectă situația politică (și nu numai) din Republica Moldova și din alte țări, dar și probleme de actualitate: instabilitatea politică, corupția, nedreptatea, manipularea mass-media etc. Spectacolul se dorește a fi un apel ca oamenii să fie uniți și să lupte împreună pentru o cauză, nu unul împotriva celuilalt.

Foto: Adi Bulboacă
Foto: Adi Bulboacă

De la Șah Mat am mers la Clasa Noastră, o piesă de teatru în limba croată a Academy of Arts Osijek. Piesa ne poartă prin istorie începând de prin anii ’30 până prin ’80. Trecem de la democrație la nazism, apoi la comunism, într-o Polonie parcă urmărită mereu de război. Din războaiele țării derivă și războaiele personajelor. Vedem evoluția personajelor care, umbrite de puterea deținută, uită de colegialitatea din clasă, îi omoară și îi ard de vii pe cei care nu-s de-ai lor. Începe cu o crimă teribilă în piața satului, urmată de arderea evreicelor într-un hambar. Puțini sunt cei ce rămân la final. Dar niciodată nu vor fi liberi pentru că trecutul va fi mereu pe urmele lor.

A fost o piesă emoționantă, deși în croată cu traducere în engleză, personajele au reușit să mă introducă în lumea lor. Doamnele de lângă mine nu au fost prea încântate de piesă, dar eu m-am emoționat din nou. Mai ales la final, când personajele, atât morții, cât și cei vii, în genunchi, scriau pe podea în timp ce strigau numele celor morți în acele timpuri grele. Asta e, după ce am fost în Muzeul Holocaustului din Budapesta, mă emoționez foarte ușor la orice are legătură cu evrei. 🙂

Foto: Mihaela Marin
Foto: Mihaela Marin

A urmat apoi Uf…un minut de dans, spectacolul lui Gigi Căciuleanu. După cum spuneam, nu am citit nimic înainte, știam doar că e spectacol de dans. Este construit în jurul procesului de a crea și, ce este interesant, este că fiecare reprezentație diferă de cealaltă, deoarece coregraful Gigi Căciuleanu, alături de cei doi dansatori, Ana Vișan și Andrei Iancu, și compozitorul Paul Ilea improvizează pe moment acel minut de dans. La început nu prea înțelegeam ce se întâmplă, mă simțeam ca la un show de stand up, dar la final am rămas plăcut surprinsă. Nu o să mai fie la această ediție a FITS, dar dacă ai ocazia să îl vezi, îți recomand acest spectacol. 🙂

Foto: Sebastian Marcovici
Foto: Sebastian Marcovici

M-am îndreptat spre Piața Mare, unde îi așteptam pe cei de la compania Cie. Faï cu noul lor spectacol de circ, Între două lumi. A durat 45 de minute și deja era prea mult. Da, scheme cu foc, picioroange, etc etc, dar pentru mine după 15 minute a devenit plictisitor, așa că m-am dus în fața scenei unde urma să cânte trupa Jamaram.

Foto: Paul Baila
Foto: Paul Baila

În momentul în care s-a terminat Între două lumi, un membru al trupei Jamaram a strigat „Veniți. Come here. Come closer”. Mulțimea s-a mutat de la o scenă la alta. Nu știu să zic cam câți au fost, dar majoritatea oamenilor au venit din curiozitate și mulți au plecat pentru că nu au gustat genul, probabil. Dar cei rămași ne-am distrat. A fost cel mai fain concert de când merg la FITS și a fost cel mai fain concert de anul acesta, până acum. Mă dureau picioarele, somnul își făcea apariția, dar am dansat continuu. Băieții au creat o atmosferă incredibilă, au comunicat permanent cu publicul, au creat o legătură și ne-au primit în familia lor. Cred că mulți din public vor începe să asculte reggae după acest concert pentru că majoritatea păreau neascultători ai acestui gen. I-am chemat la bis, iar băieții au coborât în mijlocul publicului să cânte, poți urmări un video aici. Apoi, fără lumini, fără sunet, fără microfoane pentru că cei de la tehnic opriseră tot, au continuat să ne cânte celor rămași. Au împărțit CD-uri și ne-au dat autografe. Repet, cel mai fain concert!

Foto: Paul Baila
Foto: Paul Baila

Seara am încheiat-o alături de trupa Lilies Of The North pe care am descoperit-o în drum spre casă.