Au trecut primele două zile de FITS și încep un fel de jurnal de festival. Adică voi scrie ce am făcut eu în aceste zile, la ce spectacole am fost și cum mi s-au părut.

Au trecut primele două zile de FITS și deja au fost mii de oameni pe străzi, chiar dacă juca România cu Franța în meciul de deschidere al EURO, ceea ce m-a mirat, sincer.

Au trecut primele două zile de FITS și am stat mai mult pe afară decât înăuntru, dar recuperez spectacolele indoor zilele viitoare.

Am început această ediție a festivalului cu piesa Push Up 1-3  a celor de la Universitatea de Arte de la Târgu – Mureș, piesă a cărei descriere m-a convins să merg. Se situează în lumea corporațiilor, o lume în care toată lumea vrea să ajungă în vârful piramidei. Au loc trei războaie (conversații) între câte doi oameni de bază ai firmei, fiecare urmărindu-și propriul interes. Mi s-a părut super interesant din descriere, mai ales că am terminat Științe Economice. Dar sincer, m-am plictisit și cu greu am rezistat până la final. Nu mi s-a părut o piesă bună. Ideea de bază e foarte bună, dar punerea în scenă mi se pare ieftină și pe alocuri enervantă. E interesant cum interlocutorii se aseamănă, dar modul de a purta conversația la un moment dat te poate scoate din sărite. Poate că nu am înțeles eu piesa, dar faptul că oameni din public s-au ridicat și au plecat mă face să cred că nu doar eu mă așteptam la altceva.

Foto: Paul Baila
Foto: Paul Baila

De la Push Up 1-3 am mers pe pietonala Nicolae Bălcescu pentru a vedea Făuritorul de Vise al celor de la Cie. Faï din Franța. Pe o creație muzicală proprie a companiei, suntem introduși în lumea circului de dansatori și acrobați pe picioroange, vopsiți la față și care se joacă cu focul. I-am văzut de trei ori chiar pentru că mi-au plăcut foarte mult. Îi mai poți urmări astăzi de la 17:45, ca mai apoi să ne uimească din nou cu un spectacol numit Între două lumi (21:30).

Foto: Sebastian Marcovici
Foto: Sebastian Marcovici

M-am mutat pe partea cealaltă a pietonalei pentru a urmări Frumoase și Talentate majorete din Dream Tream Majorettes din Cehia. Acestea au încântat publicul, și mai ales bărbații, cu mișcările lor, acompaniate de o fanfară live. Sincer, pe mine nu m-au încântat așa tare.

Foto: Paul Baila
Foto: Paul Baila

Concertul Carla’s Dreams a adus undeva la 5000 de oameni în Piața Mare a Sibiului, care au cântat împreună cu băieții și au stat și în ploaie la un moment dat, doar pentru a-i auzi în sfârșit live. Și gratis. Copilele au stat lipite de gard încă de pe la ora 19, deși concertul începea abia la 21:45. Concertul a fost foarte fain, dar adolescentele din jurul meu mi s-au părut prea disperate și se manifestau dubios.

Foto: Sebastian Marcovici
Foto: Sebastian Marcovici

Ziua a doua am început-o cu Circ pe ritmuri de samba a Circus Brazil. Au umplut pietonala de culoare, i-au distrat atât pe cei mari, dar mai ales pe cei mici, care tot încercau să prindă baloanele. Deși muzica face o atmosferă de carnaval de Rio și per total parada mi-a plăcut, fetele din companie nu mi s-au părut in the mood. Cel puțin la primul spectacol, după o ploaie cruntă. Băieții s-au distrat, și-au spart baloane unul altuia în cap, se simțeau bine.

Circ-pe-ritmuri-de-samba-065-foto-Paul-Baila
Foto: Paul Baila

Am vrut să continui ziua cu piesa Martiri de la Teatru Național „Radu Stanca”, dar a fost sold out și nu am mai putut intra. În timp ce mergeam spre biroul de presă al FITS, m-am oprit în Parcul Cetății pentru a-i urmări pe studenții de la ULBS cu Povestiri după piesele lui Shakespeare. E un fel de parodie ce fac ei, dar e super tare. Am râs mult. Îi poți vedea pe 12 și 13 iunie, tot acolo, de la ora 18:00.

Ziua a doua am terminat-o cu Zbor prin timp al celor de la Kitonb Project din Italia. Deocamdată este spectacolul outdoor preferat, poate doar Muare Experience de săptămâna viitoare îl poate întrece. Spectacolul este unul urban, care se desfășoară între cer și pământ. Ideea principală este că omul râvnește după lucruri materiale și ajunge să se distrugă pe sine și întreaga lume până la nașterea unei noi rase, a „unei rase de origine fenomenală”. Avem dans acrobatic, circ contemporan, cățărări, cântat, interpretare teatrală. Mai pe scurt, teatru total. Ce mă face să spun că este spectacolul meu preferat de până acum? Ei bine, pentru mine contează foarte mult muzica. Spre final, când a apărut rasa de origine fenomenală, din primele secunde mi-am dat seama că folosesc piesa Death a lui Goran Bregovic, melodie ce se află pe coloana sonoră a filmului Arizona Dream. Mi s-a făcut pielea de găină instant, văzând cum cei din rasa fenomenală sunt ridicați și duși mai departe de macara, ca până la final să vărs și câteva lacrimi. Ascultă piesa sau uită-te la video-ul meu de pe Facebook și poate înțelegi de ce. 😀

Foto: Sebastian Marcovici
Foto: Sebastian Marcovici

Gata, acum îmi încep ziua a treia. 😀