Cea mai faină zi la Airfield Festival, din păcate și ultima

Duminică am plecat către Airfield Festival știind că va fi cea mai lungă, dar și cea mai tare zi. Începusem deja să simt oboseala nopților pierdute anterior, dar nu m-ar fi oprit nimic să mă bucur din plin de ziua care urma. M-am întâlnit cu o prietenă pe drum, care a mai venit cu o prietenă, care la rândul ei s-a mai întâlnit cu o prietenă, deci s-a înmulțit gașca :)) Ele erau la prima zi de Airfield și abia așteptau să ajungă, deși le bătea vântul cam tare în plete și se gândeau doar la durerea de cap pe care o să o aibă până seara.

Ajunse pe Aerodromul Măgura, ne-am luat de-ale gurii: ele bere, eu cidru și am mers în zona chill să stăm pe paie. Am râs, am povestit după care ne-am plimbat. Mâncând, ne-am dat seama ce repede a trecut timpul și deja urma să intre Alexandrina pe scena Airfield, așa că ne-am îndreptat înspre ea. Acolo, am văzut o atmosferă chill, toată lumea stătea pe perne, paie sau direct pe jos. Alexandrina are o voce foarte tare, m-a luat pielea de găină de la primul vers și m-a ținut până la ultimul. La fel ca și cei de la Golan, ea nu a interacționat prea mult cu publicul, zicând doar un mulțumesc după fiecare melodie și nu a cântat multe melodii cunoscute. Sau nu am ascultat eu destul de mult înainte. Dar a cântat Pijamale reci, Flori de Spin și câteva pe care atunci le știam, dar acum nu îmi vin în minte.

După Alexandrina am vrut să merg la Mo’ Horizons, dar se pare că s-au inversat cu cei de la Panama Cardoon, așa că i-am pierdut. Panama Cardoon au fost prea latino pentru gusturile mele, așa că nu am stat prea mult la scena principală și am dat o fugă până la scena hip hop, unde băga Flou Rege. Nu mi-a plăcut atât de mult, și am preferat să ne mai plimbăm, pe drum fetele făcând poze cu Alexandrina.

Am stat apoi puțin la Karpov not Kasparov, aceștia fiind cunoscuți de foarte puțini, ceea ce s-a și văzut în public, nu cred că eram 30 de oameni în fața scenei. Ce mi-a plăcut e că atât Alexandrina, cât și Silent Strike stăteau și îi ascultau, fetele făcând mișto că era o vreme când și în publicul Alexandrinei erau doar părinții și verii, așa că acum susține și ea începătorii.

După Panama Cardoon au urcat pe scena principală cei de la Moonlight Breakfast. Îmi plac foarte mult melodiile lor și abia așteptam să îi văd pentru prima oară live. Am rămas oau! Pe toată durata concertului au animații care se potrivesc cu melodiile, fiind uneori și părți din clipurile lor, Christie mi se pare naturală și are o voce foarte bună. A interacționat non stop cu publicul. Am cântat cu Moonlight Breakfast, am fluierat cu ei (melodia Whistle), am privit luna cu ei și eu am rămas setată pe muzica lor de atunci. Ne-au anunțat că vor lansa un nou album, iar la repunerea în scenă ne-au cântat o melodie de pe acesta.

De la scena principală am fugit la hip hop pentru că intraseră băieții de la The Doppelgangaz, unul dintre ei era deja lângă public când am ajuns eu acolo. Ei au făcut show, încălzind publicul pentru Mobb Deep.

De aici ne-am dus la Little Dragon pentru că erau printre headlinerii festivalului, dar era spuma hipsterimii acolo și nu am reușit să simt muzica lor, așa că ne-am mutat la scena Airfield unde deja mixa Silent Strike în aceeași atmosferă chill ca la Alexandrina, adică lumea stătea pe jos și intra ușor în filmul muzicii lui. Urmează zilele acestea să mai ascult puțin Little Dragon.

Între timp, eu am dat o fugă și până la Mobb Deep pentru că no..hip hop, headlineri etc. Am intrat în backstage să văd care e treaba pe acolo, Macanache era cel mai nerăbdător să îi vadă pe scenă, ducându-se după ei în cabină :)) Dar nu m-a prins show-ul lor și din câte am înțeles mulți au spus că nu au fost în cea mai bună formă a lor.

Dar eram din ce în ce mai nerăbdătoare și obosită , știind că urmează să intre Subcarpați, așa că m-am dus la fete și am pornit către scena principală. Împreună cu noi un puhoi de oameni plecați de la scena hip hop. La început au băgat melodii de la Frații Grime, Argatu, dar și Fantome. Apoi a intrat Bean cu Vali Umbră și a început show-ul. Am dansat continuu, la un moment dat nu îmi mai simțeam picioarele, dar nu puteam să mă opresc. A fost super mega tare, ei știind să facă show. Au ieșit de pe scenă, i-am chemat înapoi și au mai cântat vreo 40 minute. Au închis cu stil Airfield Festival, ei tot repetând că suntem de cursă lungă, iar eu la ultima melodie efectiv nu am mai avut putere să dansez, dar aș fi stat să simt atmosfera creată de ei până în zori, deși ochii mi se închideau deja. Într-un final au zis că e gata, i-am aplaudat, am strigat Subcarpați și ne-am îndreptat spre casă obosite, gândindu-ne cum ne trezim să mergem la serviciu peste câteva ore.

Abia s-a terminat Airfield Festival și eu deja aștept ediția de anul viitor. Da, organizatorii au confirmat că se ține și la anul!!! Încă simt oboseala acumulată în aceste zile, dar a meritat din plin.

Asta este luna de care am avut parte în ultima noapte de Airfield Festival.

Pentru mai multe poze din ultima zi intră pe pagina Airfield Festival, iar dacă vrei poți citi ce am scris despre prima și a treia zi.