A venit ziua pentru care fetele Olimpiei Cluj s-au pregătit un an de zile. A venit ziua în care joacă din nou în Champions League.

Am ajuns în Cluj marțea trecută și de atunci am mers în fiecare zi la antrenamentul lor. În fiecare zi, la șapte fără un sfert eram la teren. Antrenorii (Marius Suller, Mircea Rusu și Iulian Szekely) pregătesc terenul, fetele se schimbă, unele mai serioase, altele mai miștocare. Atmosfera este una faină.

Fetele se grupează și pasează, fac scheme, se contrazic cu Jillian și Hannah pe tema cum se pronunță Nike: Naik (România) sau Naiki (SUA). Dar vine Mihaela și ”rezolvă” problema, în timp ce face duble: „Naiki, Adidasi”. Tot grupul râde. Marius le cheamă la el și le spune că gata, au râs, s-au distrat, dar e timpul să lase glumele și să se apuce de treabă. Din momentul acela toată lumea își vede de antrenament la modul cel mai serios.

Alergări, joc de pase, posesie, corner ofensiv, corner defensiv, construcție, contraatac, scheme etc etc. Totul pregătit cu seriozitate. Fetele dau tot ce au mai bun și se înțeleg pe teren, se simt foarte bine una pe cealaltă. Se ajută, comunică încontinuu, Jillian vorbește în română, stânga, dreapta, singură, așteaptă. La final cad late și se bagă la bazin. Revin glumele.

Poate te gândești că e rutină, dar nu este pentru că antrenamentele diferă. Azi se axează pe ceva, mâine pe altceva. Nu poate fi o rutină când tu ai ales să joci fotbal. Mai ales când te gândești că te pregătești pentru Champions League, iar obiectivul este cel puțin ieșirea din grupe. Am fost întrebată dacă nu e rutină pentru mine să merg în fiecare zi la antrenament și să le urmăresc pe fete, dacă nu mă plictisesc. Deloc! Îmi place să fiu lângă jucătoare, să le cunosc și să surprind niște momente. Încerc să stau mai în umbră, să nu deranjez, dar ele m-au primit între ele, iar pentru asta, fetelor, vă mulțumesc!

A venit ziua pentru care v-ați pregătit un an de zile. Ziua în care jucați din nou, sau pentru prima oară, în Champions League. Nu m-am înscris în concursul de mesaje pentru a câștiga tricoul pentru că a fost ideea mea, dar vă spun acum: cred foarte mult în voi și știu că veți da 120% din voi pe teren, că veți lupta din prima până în ultima secundă. Pentru că sunteți motivate, pentru că așa sunteți voi, luptătoare și dornice de victorie. Jucați bucurându-vă de fotbal. Și, normal: Olimpia, victorie! (cu accent american)