Aș vrea eu, dar nu…

Așa se numește o trupă despre care ai crede că este din Spania, dar este din Suedia. Formată în anul 2005 din nu mai puțin de 28 de oameni, aceasta abordează genuri precum indie pop, baroque pop, indie rock, folk sau pop rock. Muzica lor este un mix de instrumente: acordeon, chitară, trompetă, saxofon, clarinet, flaut, clape etc.

De-a lungul carierei au lansat 5 albume: Let Me Introduce My Friends, Who Killed Harry Houdini?, 27 Songs From Barcelona, Forever Today și Growing Up Is For Trees. Ultimul este lansat în luna martie a acestui an. Mie îmi plac ultimele două albume, ascultându-le pe toate se simte o evoluție clară a muzicii lor. Toate acestea sunt disponibile pe Deezer, aplicație pe care i-am descoprit și eu.

Plec la servici pe melodiile Violins și Lucy de pe ultimul album, dar orice melodie de-a lor îmi dă o stare de bine în orice moment al zilei. La un moment dat, m-am gândit să îmi pun Violins ca și alarmă, dar am renunțat la idee pentru că de obicei ajungi să urăști melodia care te trezește în fiecare dimineață. Iar această melodie nu poate intra în această categorie.

Din păcate, deși cântă de 10 ani, trupa nu este foarte cunoscută la nivel internațional. Dacă îți place ce auzi, dă-le un like pe Facebook, eu zic că merită.

Atât despre I’m From Barcelona, te las cu melodia mea preferată de la ei: