Drumul către Euro: Paișpe, paișpe, paișpe
Marți seară, 20 septembrie 2016. Ultimul meci din preliminariile Euro 2017 împotriva Greciei. Ora 19 și ceva, fetele ies la încălzire. Din boxe se aude Ca la Amsterdam a lui Costi Ioniță, melodia care le motivează pe fete. Crainicul anunță primul 11 trimis pe teren de Mirel Albon. Alexandra Lunca este titulară pe partea dreaptă, după ce în meciul cu Ucraina a început ca rezervă și a intrat în locul Laurei Rus la pauză.
Începe meciul. Alexandra Lunca (Cici) este omul de bază în atac, alături de Florentina Olar, ele construind pe flancuri. Practic, adversarele lor nu contează la ce viteză au ambele jucătoare românce. Cici deschide scorul cu un șut din marginea careului în minutul 5. Publicul explodează, fetele se bucură.
Cici aleargă și ține în teren mingi imposibil de ajuns. Sprintează în uralele publicului. Copiii sunt fascinați de ea. Cei de sus din tribună au prins din mers că i se zice Cici, poate știau dinainte. Îi strigă numele. Cei de jos nu îi știu numele. Când echipa României a scăzut ritmul, și Cici părea să aibă motorul oprit. Cade după o intrare a adversarei. Se ridică. Aleargă din nou și centrează perfect pentru lovitura de cap a Ștefaniei Vătafu care a dus scorul la 3-0. Publicul o adoră!
Prin minutul 85 cobor lângă tunel. În spatele meu, niște puști încântați se agită. Cici, care mai sprintează de câteva ori în încercarea de a construi faza care să ducă România direct la Euro, nu cred că își imaginează ce urmează. Fluier final. Fetele sunt felicitate de Mirel Albon, dar se citește tristețea pe fața lor. Cici bea apă lângă Olivia Oprea.
Din senin, puștii din spatele meu încep să strige „Paișpe, paișpe, paișpe, paișpe”. Numărul de pe tricoul lui Cici. Răsplata pentru toată munca ei din acest meci. Realizează că este strigat numărul ei, îi dă sticla Oliviei și aleargă către tribună. Copii sunt mult prea încântați și se îmbulzesc. Mă prind printre ei și, deși sunt mai mare decât ei, nu reușesc să ies. Ridic camera foto deasupra capului, măcar el să fie protejat, că tenișii mei sunt călcați bine de tot. Noroc cu Laura Rus care vrea să urce în tribună, face puțină ordine acolo și reușesc să ies.
Cici face selfie-uri cu copiii, dă autografe pe revista primită de public la intrarea pe stadion, pe mâna copiilor, pe unde apucă. Copiii sunt incredibil de fericiți. Unul dintre ei, mulțumit de poză zice „Direct pe Facebook o pun!” Se vede pe fața Alexandrei că este fericită, emoționată, dar parcă nici nu realizează ce i se întâmplă. În seara de 20 septembrie, copiii prezenți pe stadion la meciul cu Grecia au un nou idol: Alexandra „Cici” Lunca.
Pentru că mi-a plăcut foarte mult acest moment și pentru că știu că a fost ceva special și pentru Alexandra, i-am pus câteva întrebări.
Ce ai simțit când ai realizat că acei copii strigă numărul de pe tricoul tău?
Am simțit un gol în stomac. Am simțit iubirea și fericirea de pe fața lor. Am simțit mulțumirea față de munca depusă.
Auzeai când te strigau și în timpul meciului? Te-au motivat?
Da, am auzit și în timpul meciului. Îmi dădeau o putere mai mare.
Ți s-a mai întâmplat vreodată la un meci să fii favorita publicului, să ți se strige numele?
Mi s-a mai întâmplat în Olanda la U19, dar aici a fost ceva unic și le mulțumesc!
Ai un mesaj pentru ei?
Vreau să mulțumesc tuturor suporterilor. Au fost un public minunat și le promit că nu o să îi dezamăgim și că o să ne calificăm la Euro!