Astăzi, Bunicul meu ar fi împlinit 100 de ani. A murit în octombrie 1997. Aveam aproape 6 ani. Și foarte puține amintiri cu el.

Bunicul meu, Mezei Ștefan, a fost preot evanghelic. S-a născut pe 20 februarie 1916 în satul Purcăreni. A slujit timp de 40 ani (1941 – 1981) în satul Tărlungeni și a fost poate cel mai iubit și respectat preot din acest sat. Și-a botezat toți nepoții, chiar dacă la ultimii nu mai slujea, dar a început o tradiție și a dus-o până la capăt.

A iubit grădinăritul și avea o grădină imensă cu fructe și legume. Ajuta pe oricine, la orice oră. A fost urmărit de Securitate și luat de mai multe ori. Lucrurile acestea le știu din ce îmi mai povestea mama.

Știu că mergeam la Școala de Duminică pentru diverse activități cu copii. Aveam și o Biblie pentru copii și o mai răsfoiam. Dar după ce a murit, deși aveam doar 6 ani, s-a schimbat ceva și am cam refuzat să am de-a face cu orice ține de religie. În afară de orele de religie pentru că erau obligatorii..

Asta până la vârsta de 14 ani când, fiind de religie evanghelică, se spune că trebuie să te confirmi, așa intri în rândul adulților. Eu nu voiam să fac asta. Trebuia să merg în fiecare sâmbătă acasă la preot, el ne ținea lecții, apoi mergeam la slujbă. În fiecare sâmbătă până de Florii. Iar de Florii este o întreagă ceremonie. Dar până la urmă m-am confirmat, motivul principal, unicul de fapt,fiind faptul că sunt nepoată de preot și știm cum e la țară: toată lumea știe ce face celălalt și toată lumea bârfește și arată cu degetul. Nu voiam să fiu nepoata care nu s-a confirmat a preotului Mezei. Nu voiam să îl fac pe el de râs.

Deși nu am prea multe amintiri cu Bunicul meu, de multe ori îmi amintesc de el. Orice contact cu orice biserică mă trimite cu gândul la el. Nu știu de ce, dar îl simt aproape.

În 2013 OneRepublic și-a lansat albumul Native, album care conține și melodia Preacher. Și din nou…sunt cu gândul la Bunicul meu de fiecare dată când o ascult. Să zicem că e melodia mea și a lui. E acea melodie pe care mă gândesc la copilărie și am în fața ochilor puținele amintiri cu el.

Sora mea, Laura Coltofean, a scris un articol științific despre urmărirea Bunicului meu de către Securitate cu titlul The guilt of priesthood. The case of a protestant priest from Transylvania, reflected in his Securitate file and the memory of his children. Te invit să îl citești :).