Când am ajuns pe Aerodromul Măgura pentru cea de-a treia zi de Airfield Festival, eram încă în starea pe care mi-a dat-o Nneka, în seara anterioară. Dar am început ușor, cu muzica chill a celor de la Yellow. Se adunase ceva lume care dansa, rămânând apoi și la concertul celor de la We Singing Colors. A fost ok pentru că simțeam nevoia de astfel de muzică.

Dar nevoia de muzică chill a dispărut în momentul în care a urcat Grasu XXL pe scenă și a schimbat toată atmosfera de pe aerodrom alături de Mitză (Agresiv) și band-ul său. Blanădeurs, Didaia (Tralala), Drumul spre Succes, Victoria, Jos Jos Jos, Maria Ioana, Azi nu și multe alte piese au fost cântate vers cu vers de public alături de Grasu. A fost un super show, cu câteva înjurături, dar no..așa e în hip hop.

Grasu XXL
Grasu XXL

De la scena hip hop m-am dus către main stage, unde byron cânta de zor alături de un public destul de numeros, ceea ce m-a bucurat. Îi urmăresc pe băieți de câțiva ani deja și mă bucură faptul că numărul fanilor crește din ce în ce mai mult. Și, ce este ce mai important, este că ei fac mereu lucruri interesante și altfel, dar despre acestea într-un articol viitor.

Dacă anul trecut, Airfield Festival l-a adus pe KRS-One și Mobb Deep, anul acesta a adus PRhyme, adică DJ Premier și Royce da 5’9″. Iubitorii genului adunați în fața scenei s-au bucurat de un show super tare cu hip hop din ăla ca lumea, american.

M-am dus și la Gojira & Planet H, de la care mă așteptam la altceva, sincer. Dacă la început era cât de cât ok, pe parcurs a devenit mult prea electronică pentru gusturile mele. Dacă la început am dansat, pe parcurs mă mai opream, iar spre final am plecat de la scenă. Nu era pentru mine. Am tot așteptat câteva melodii, dar nu le-au pus. Oricum, era multă lume care se distra și care s-a mutat apoi la scena techno.

În ultima zi de Airfield, în momentul în care am pășit pe aerodrom, a început o ploaie care m-a ținut vreo oră sub o umbrelă de la Food Area. Prin urmare, i-am ascultat de la distanță pe cei de la Otherside. Nu cred că au fost prea mulți oameni în fața scenei, cel puțin așa s-a văzut de sub umbrelă, dar Otherside este una din trupele românești promițătoare apărute în ultimul an. În timp ce mă pregăteam să îl ascult pe Spike, Shiver de pe main stage mi-a plăcut mult mai mult decât Gojira & Planet H.

Spike a intrat energic și, în afară de Tata tău și Suflete pereche, a cântat toate piesele de pe cel mai recent album al său, Lumea lui Paul. De asemenea, piese precum Realitate, Drumurile, Banii, Scandal, Îți pare rău etc au fost cântate, din nou, vers cu vers de către public. Atmosfera a fost faină, dar nu se poate compara cu cea de la concertul de lansare de anul trecut din iunie. Oricum, este în topul concertelor de anul acesta de la Airfield.

Spike
Spike

După Spike a urcat pe scenă Macanache cu rimele lui nebune. Dacă anul trecut a fost în prima zi și nu a cântat prea mult, acum a fost în ultima zi și a cântat o oră întreagă. Omul face show, iar publicul îl adoră și știe să se bucure de el. Nu ai cum să nu simți că ți-e simpatic Macanache, are un ceva al lui cu care te cucerește.

Am plecat mai repede de la Macanache ca să îi prind și pe cei de la Golan. Îmi place muzica lor, e a doua oară când îi ascult la Airfield, dar parcă nu îmi place treaba asta „vii, cânți, pleci” fără să interacționezi deloc cu publicul. Bine, nici Nneka nu a zis prea multe în afară de God bless you, Romania,  dar ea mi-a transmis ceva, băieții de la Golan nu prea.

Jamie Woon a fost unul din headlinerii acestei ediții de Airfield. Sincer, știam doar super hitul Shoulda. Are melodii bune, dar nu știu…muzica lui are un ceva care nu mă atrage. Am încercat să îi ascult albumele, dar nu..nu intră.

În schimb, cei de la Daughter cu al lor indie folk, sunt puțini triști, dar sună atât de bine… Îți las un video cu câteva melodii cântate live de ei. Nu am mai putut sta la tot concertul, dar le-am tot ascultat albumul și intră în sertarul de muzică pentru suflet, lângă Silence al Luciei.

_____

Câteva cuvinte despre Airfield Festival 2016:

– mă așteptam la altceva de la celelalte trei scene, Acoustic Gate, Promoter Gate și Drum & Bass Gate. Păreau a fi copii adoptați și uitați în curtea școlii. Drum & Bass Gate era în fundul grădinii, unde ajungeai numai dacă erai curios să vezi ce e în spatele hangarului, adică a scenei techno. Am văzut maxim 10 oameni acolo.

Main Gate și Hip Hop Gate erau mult prea apropiate între ele și se deranjau una pe alta. La Main Stage îți simțeai timpanele cum se mișcă și la cele mai chill concerte, ca să nu mai zic la Gojira & Planet H. Cred că scena rap era mult mai ok dacă era ca anul trecut, în locul Drum & Bass.

– Anul trecut erau mai multe zone chill amenajate. Aveai hamac, aveai fân, aveai puf, aveai de toate în mult mai multe zone. Inclusiv o zonă întreagă în care puteai să îți încarci telefonul. Nu a fost o problemă pentru mine, e doar o observație. Acum erau mult mai puține zone și tot așteptai să mai amenajeze ceva, să mai pună ceva, dar așteptai degeaba. Dacă voiai să stai jos (în contextul în care pământul nu era cel mai prietenos) trebuia să aștepți mult timp după cei care stăteau ore în șir pe la Aperol, Transilvania, Marlboro etc.

– Terenul de volei nu a fost amenajat, nu trebuia decât să se scoată buruiana și să se grebleze nisipul. Dar oricum, doar în ultima zi am văzut ceva mișcare pe acolo.

– Așteptam skateri, dar nu au mai avut spațiu amenajat. Bikerii nici ei nu erau prea mulți. Anul trecut, mașina Red Bull era lângă skateri și un DJ punea muzică. Acum mașina a stat degeaba acolo, a fost folosită de oameni pentru a sta la umbră.

– Mi-a plăcut diversitatea de la Food Area, iar prețurile au fost mai mult decât ok, comparativ cu anul trecut.

– Foarte ok metoda de plată cu cardul FestiPay de la Banca Transilvania, unii se plângeau de cozi de la punctele de reîncărcare, dar eu în nicio zi nu am văzut coadă, iar dacă trebuie să aștept după una – două persoane, nu mi se pare un capăt de lume.

În concluzie, Airfield Festival 2016 a ieșit ok, dar are plusuri și minusuri. Oricum, îi rămân fidelă și aștept ediția următoare.

*Sursă foto: ExperimentalistRo