A venit ziua finalei Eurovision Song Contest, care are loc în această seară de la ora 22. Seară în care intră în concurs 26 de țări, câte zece venite din cele două semifinale și cele 6 calificate direct. Zilele trecute am scris despre melodiile din prima și a doua semifinală. Astăzi, în ordinea intrării pe scenă, voi vorbi despre show-ul artiștilor, urmând la final să îmi aleg favoritele. Să ne înțelegem de la început: puțini artiști au intrat cu toată vocea în piesă încă de la început. Majoritatea au cântat cu emoții până la primul refren, nu neapărat au falsat. Dar sunt și unii care au falsat.

Belgia – Laura Tesoro – What’s The Pressure: era de așteptat să aibă un show disco, funky etc. Finala va începe vesel, dar în afară de lumini, piesa Belgiei nu are nimic. Și instrumental plagiat.

Cehia – Gabriela Gunčíková – I Stand: interpretarea din semifinală a făcut să îmi placă puțin melodia. Dar Gabriela parcă nu îmi transmite emoție. Cântă, dar nu simte. Singurul lucru care se întâmplă e că la punctul culminant își dă drumul la păr. Atât. 

Olanda – Douwe Bob – Slow Down: nu m-a convins melodia nici în semifinală. Nu îmi place și nu trebuia să intre în finală. Iar show-ul…e ca la un concert oarecare, nu la Eurovision. Faze din ălea de loverboy penal „love you too, baby”, altceva nimic.

Azerbaijan – Samra – Miracle: la început se simte că nu are toată vocea la ea, dar pe parcurs își dă drumul și sună cum trebuie. Însă fetele din backing o trag în jos, după părerea mea. La unele refrene nu se pupă, nu se îmbină prea bine cele trei voci. Apoi intră degeaba băieții cu „mira, mira”. Partea asta ar trebui lăsată de pe bandă. Îmi place jocul de lumini, iluzia focului. Coregrafia e ok, dar se putea și mai mult.

Ungaria – Freddie – Pioneer: una din cele mai bune interpretări, nu i-a fugit vocea deloc lui Freddie. Coregrafia lor e asemănătoare cu cea a lui Ovidiu Anton în sensul că băieții cântă și într-un colț îl avem pe Dorel care face toată treaba și e transpirat tot. Având în vedere că melodia poate fi considerată un imn, un îndemn sau ceva de genul, cred că mă așteptam ca Dorel să aibă un coleg cu care să facă niște smecherii pe acolo. Dar piesa rămâne una foarte bună.

Italia – Francesca Michielin – No Degree Of Separation: îi respect pe italieni pentru că vin în continuare cu piese în propria limbă. Melodia este una foarte bună, cu un singur refren în engleză, schimbări de ritm, urcă, apoi coboară. Îmi place scena, cu iluzia de apă și toate cele, dar restul parcă e puțin copilăros, iar Francesca pare uneori că nu e prea sigură pe ea.

Israel – Hovi Star – Made of Stars: o interpretare excelentă pentru o melodie superbă. Scena și toată sala îți dă impresia că te afli în spațiu. Avem și un cuplu de Dorel pe scenă, dar momentul culminant vine odată cu „stelele” care cad. Astfel de melodii sunt foarte puternice și transmit ce trebuie prin interpretare, nu e neapărat nevoie de cine știe ce show.

Bulgaria – Poli Genova – If Love Was A Crime: nu a intrat cu toată vocea în piesă de la început, dar a fost mai bine spre final. Îmi place cum arată scena, dar cred că trebuia să se întâmple mai mult. Și era mai ok dacă backing-ul intra mai devreme. Așa au apărut și ei acolo să primească aplauze.

Suedia – Frans – Sorry: una din cele mai supraapreciate piese din acest concurs, noroc că e calificată direct. E super monotonă, iar băiețelul ăsta nu îmi transmite absolut nimic. Pentru mine e 0!

Germania – Jamie – Lee – Ghost: puțin decor de Katy Perry nu strică niciodată. La prima audiție piesa mi s-a părut foarte slabă și aleasă la mișto. Apoi, Jamie a devenit mai simpatică și piesa e bunicică, dar nu are șanse. Pe lângă acei copaci puteau să bage ceva fantome, ceva mișcare. O văd printre ultimele clasate.

Franța – Amir – J’ai Cherché: e printre primele melodii pe care le-am ascultat anul acesta și m-a cucerit de la prima audiție, deși nu înțeleg o boabă de franceză. Poate că îi fuge puțin vocea la live, dar tot simpatic e Amir. El a zis că preferă un moment simplu, nu are nevoie de cine știe ce super elemente. Simplu, dar cu efect!

Polonia – Michał Szpak – Color of Your Life: încă un moment simplu, dar bun. Live-ul lui Michal este excelent și mă bucur că și-a păstrat instrumentiștii pe scenă, dar, din păcate, nu cred că are prea mari șanse la trofeu.

Australia – Dami Im – Sound Of Silence: am avut piele de găină, ce voce poate să aibă! Piesa este despre o relație la distanță și mie îmi place punerea în scenă. Unii au spus că voiau mai mult de la show. Mie mi se pare bun. O ea singură, cu ecrane prin jurul ei, doar suntem în era tehnologiei și o relație la distanță se consumă prin ecrane.

Cipru – Minus One – Alter Ego: îmi place și mai mult piesa asta după semifinală. Fum, instrumentiști în cușcă, joc de lumini și camere foarte bun, efecte 3D dubioase, nebunie în ochii solistului și o interpretare excelentă.

Serbia – ZAA Sanja Vučić – Goodbye: Sanja a cântat impecabil și a urcat piesa în topul personal. Coregrafia nu este complexă, dar transmite mesajul piesei. Mă bucur că backing-ul este și el implicat în show, ca la Azerbaijan, nu stă doar acolo în spate degeaba. 

Lituania – Donny Montell – I’ve Been Waiting For This Night: băiatul este plin de energie și știe să o dea mai departe. Deși se mișcă foarte mult, cântă bine pe tot parcursul piesei. Unde mai pui că face și un salt și cântă de zici că doar s-a ridicat de pe scaun.

Croația – Nina Kraljić – Lighthouse: în continuare melodia asta îmi pare mai mult nordică decât balcanică. Nina nu falsează, Nina așa cântă și îmi place la nebunie. Apariția „călugărilor” este plină de efect cum stau ei pe întuneric. Și costumația Ninei este interesantă cu acea parte ruptă de călugări.

Rusia – Sergey Lazarev – You Are The Only One: Inițial am zis că este o melodie bună cu refren excelent, dar după ce am ascultat toate melodiile de nșpe mii de ori, melodia Rusiei este bunicică. Și pentru că e doar atât, are nevoie de un astfel de show cu care să fure ochii. Sergey este mult prea mecanic, are prea multe de făcut și se concentrează pe asta, uitând să se conecteze cu publicul și să transmită ceva. Iar eu aș fi filmat cu totul altfel acest moment. Dar asta…nu le poți avea pe toate.

Spania – Barei – SayYay!: după ani de balade în propria limbă, Spania vine cu ceva nou și m-a cucerit de la prima audiție. Backing-ul este sub Barei ca și nivel, dar nu e chiar așa mare discrepanță. Mie îmi place mult melodia, iar Barei cântă bine, deși se mișcă non stop.

Letonia – Justs – Heartbeat: o altă piesă care îmi place mult mai mult după semifinală. Nu am mai simțit-o atât de monotonă probabil pentru că se mișcă el și face ceva, nu stă doar într-un loc și țipă. Îmi place scena, la fel de minimalistă ca și instrumentalul. Băiatul pare puțin fumat, dar poate avea emoții prea mari.  Oricum, interpretarea lui este excelentă, acum se implică 100% în melodie, o simte, o transmite.

Ucraina – Jamala – 1944: am scris și pe Facebook, cred că este cea mai puternică și sensibilă melodie, cel puțin de când mă uit eu la Eurovision, din 2003. Jamala simte piesa, o trăiește și transmite emoția incredibil. Cam așa cânți și simți versuri pe care le-ai scris tu pe muzica pe care ai compus-o tot tu. Cred că e singura din concurs care cântă compoziția proprie 100%. Am avut piele de găină de la primele acorduri, până la final. Iar când ai o astfel de melodie pe care o interpretezi într-un astfel de mod, nu ai nevoie de show. Tu ești show-ul, iar efectele folosite vin în completarea ta.

Malta – Ira Losco – Walk on Water: îmi place foarte mult coregrafia dansatorului, iar pe Ira o înțelegem că nu face prea multe pentru că este însărcinată. Pe fundal poate că ar fi mers altceva decât norii ăia de albastru țipător, dar bine că nu sunt pe toată durata piesei.

Georgia – Nika Kocharov and Young Georgian Lolitaz – Midnight Gold: pe melodia asta m-am dus la baie, nu știu ce au făcut băieții pe scenă. M-am uitat acum și zici că își filmau clipul pe scena Eurovisionului. Dar tot nu am rezistat până la capăt.

Austria – ZOË – Loin d’ici: în afară de faptul că fata asta zâmbește pe tot parcursul melodiei, nu îmi place nimic. A transpus lumea de basm a melodiei pe scenă, ceva veselie șiiii.. să trecem la următoarea.

UK – Joe & Jake – You’re Not Alone: un fel de Blue Junior, One Direction. Tinerei, simpatici, fără șanse. Dar cântă binișor.

Armenia – Iveta mukuchyan – LoveWave: când am scris despre ea, am zis că sunt curioasă cum va umple cele mai mult de 10 secunde moarte și că aș vrea să transpună măcar puțin dramatism. Ei bine, Armenia a fost peste așteptările mele. Nu m-a impresionat atât de mult cu hologramele, cât cu jocul excelent al camerelor care au dat puțin dramatism, surprinzând foarte bine detaliile. Ca și show, Iveta este favorita mea, iar concursul se încheie într-un mare fel.

În 2016 sunt mult mai multe melodii bune decât în alți ani. Cel puțin, sunt mult mai multe care îmi plac mie. În anii trecuți, de la prima audiție simțeam ce melodie va câștiga. Așa a fost cu Emmelie de Forest în 2013, Conchita Wurst în 2014 și Måns Zelmerlöw în 2015. Anul acesta le-am ascultat de zeci de ori ca să îmi stabilesc o posibilă câștigătoare. Prevăd o bătălie între Ucraina, Armenia, Australia, Bulgaria, Franța și Rusia. Rusia nu pentru că mi-ar plăcea, ci pentru că are show și no..fură ochii. Plus că poate e singura melodie care ar intra pe radio și are un refren memorabil. 

Fac un top 10 subiectiv, urmat de două topuri obiective realizate în urma cotațiilor la pariuri, vizualizări pe YouTube, calitatea melodiilor, show etc.

Topul meu personal arată în felul următor: Ucraina, Armenia, Australia, Bulgaria, Croația, Franța, Israel, Polonia, Azerbaijan, Spania. Aceste melodii și nu numai, pentru mine, sunt peste cea a Rusiei.

Acum un top 5 obiectiv: Ucraina, Armenia, Rusia, Australia, Bulgaria.

Un top 3 și mai obiectiv: Rusia, Armenia, Ucraina.

Dar cred că după victoria de anul trecut a lui Mans și efectele lui, anul acesta va câștiga o melodie cu un mesaj mai puternic și cu o punere în scenă mai simplă. Oricum, pentru mine, Ucraina este cea mai bună din concurs.