Andreea Părăluță: Vreau să îmi continui studiile, nu se știe când se poate termina cu fotbalul
Andreea Părăluță are 21 de ani și este din Pucheni, județul Dâmbovița. A început să joace fotbal în 2009, la CSS Târgoviște, iar după un an a ajuns la ASA Târgu Mureș. În cei șase ani petrecuți aici, a câștigat Cupa României în 2016, a fost vicecampioană în fiecare sezon și a fost desemnată jucătoarea anului 2015. În 2012 a participat cu naționala U19 la Campionatul European. Este unul dintre cele mai valoroase produse ale fotbalului feminin românesc, iar în vara aceasta s-a transferat în Spania, la Atlético Madrid.
Este portarul de bază al naționalei și a salvat echipa de nenumărate ori. Unul dintre cele mai importante momente a fost la meciul tur al barajului cu Portugalia, când a apărat penalty-ul, despre care spune că a fost noroc combinat cu viteză de reacție. De asemenea, în multe momente din meciul retur, ea a fost cea care a ținut România în meci prin intervențiile sale. Pără, așa cum i se spune atât pe teren, cât și în afara lui, în anii petrecuți la Mureș a învățat limba maghiară, iar asta mi se pare foarte tare! Limba mea maternă este maghiara și nu mi se pare că e chiar așa ușor să o înveți, dacă nu o auzi din copilărie. 🙂
Care este prima amintire cu mingea la picior și când ți-ai dat seama că îți dorești o carieră în fotbal?
Aveam 14 ani și mie, de fapt, îmi plăcea handbalul, dar acolo în Târgoviște nu era chiar așa bine dezvoltat. Atunci, sora mea (Cristina Părăluță – arbitru de fotbal) mi-a zis să mergem la fotbal. Prima dată am jucat în teren ca fundaș, vreo două-trei săptămâni. Nu îmi plăcea portarul pe care îl aveam la echipă, nu prindea mingea, lua gol printre picioare și i-am zis antrenorului că eu aș apăra mai bine. A zis să încercăm și…așa am rămas portar. Am jucat un an la CSS Târgoviște, iar la un turneu de junioare m-a văzut domnul Seches și mi-a zis că are nevoie de mine la echipa din Târgu Mureș.
Ai plecat la o vârstă destul de fragedă, la 15 ani. Nu ți-a fost greu? Ai avut susținerea familiei?
Da, da. Mama mea m-a susținut, deși inițial nu a fost total de acord, ea vrând ca eu să merg la un liceu bun, eram deja înscrisă în clasa a IX-a în Târgoviște. Ar fi preferat să merg pe partea cu învățătura, dar am ajuns la Târgu Mureș, nu a fost nicio problemă, am mers la un liceu bun, unde am terminat cu bine. Nu am avut probleme.
Visai să pleci la doar 21 de ani în străinătate, într-un campionat puternic precum cel al Spaniei, să joci la o echipă precum Atlético Madrid?
În primii ani nu visam să mă transfer la o echipă de top din Europa, dar visam să fiu la națională, să mă vadă cineva, să ajung mai departe. Toată lumea îmi spunea că sunt bună și că trebuie să plec, iar asta m-a făcut să cred cu adevărat și să încerc să ajung la o echipă mai bună.
Cum te-ai adaptat în Spania?
Este foarte bine! Toată lumea vorbește cu mine, nu am absolut nicio problemă acolo. Înțeleg și limba, mă descurc, pot să și vorbesc – un pic mai greu, dar condițiile sunt foarte bune și pot să zic că fotbalul este foarte diferit de cel din România, lupta în campionat este mai strânsă.
Ai terminat Relații Internaționale și Studii Europene. Te pregătești pentru o carieră de back-up? Urmează și un master?
Anul acesta am vrut să fiu liniștită, să nu fac nimic. Dar anul viitor vreau să mă înscriu la un master, probabil în București, mă gândesc la fără frecvență, unde îmi pot da examenele iarna. Nu vreau să renunț, vreau să îmi continui studiile, nu se știe când se poate termina cu fotbalul și vreau să fiu într-un fel asigurată că voi avea ceva de făcut pe viitor.
Ca și nivel salarial în Spania, se poate trăi din fotbal acolo?
Da și nu. Depinde, sunt echipe care oferă salarii foarte bune, dar și echipe care oferă mai puțin.
Cum îți petreci timpul liber? Ai hobby-uri?
Stau în pat și mă uit la Grey’s Anatomy, dacă se poate considera hobby. (râde)
Spune-mi trei melodii preferate pentru playlist-ul de fotbalistă, te rog.
Carlos Vives ft. Shakira – La Bicicleta
