În penultima seară a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu a concertat pe scena din Piața Mare trupa Vama. Înainte de concert spuneam că „ce energie și ce stare de bine îmi dă un concert Vama”. După concert eram „Meh..”. De ce?

Nu prea îmi dau seama, Tudor Chirilă a fost la fel de energic ca întotdeauna, dar parcă nu a reușit să îmi transmită energia lui cum o făcea pe vremuri. Sau or fi de vină puștoiacele de liceu de prin jurul meu care urlau la fiecare melodie „Nu pot să cred CĂ CÂntă și melodia asta”.

Sursă: Facebook Vama

Majoritatea melodiilor cântate au fost de pe ultimul album, Epidemie de iubire, Post Iubire, Ultimul om, Să dansăm, Copilul care aleargă către mare, dar și Perfect fără tine, Zile fericite și, ce mi-a plăcut cel mai mult, Vama Veche și 18 ani (la care puștoaicele din jurul meu plângeau și se îmbrățișau…mă simțeam ca la banchetul din a 12-a).

Mi se par cam lungi părțile acelea în care Lucian Cioargă arată ce știe la tobe, urmat de Eugen Caminschi la chitară, parte finalizată cu Oda Bucuriei. În toate minutele ălea se poate cânta cel puțin o melodie, poate chiar două. Tudor Chirilă continuă cu discursurile înainte de melodii, însă mai puține de data aceasta, doar înainte de Zile Fericite a povestit puțin de copilăria de pe vremuri și cea a copiilor din ziua de azi.

Nu spun că nu a fost fain concertul pentru că a fost, dar nu am simțit eu melodiile cum le simțeam în alte concerte. Poate data viitoare 🙂

Sursă: Facebook Vama