Știi cum e când ai o pasiune, care îți mănâncă foarte mult timp și nu simți că acel timp trece? Sau cum acea pasiune înseamnă totul pentru tine, nu îți imaginezi viața fără ea, dar dintr-odată ești nevoit să renunți din motive care nu țin direct de tine? Și trebuie să renunți la tot ce e mai important pentru tine. E un sentiment foarte nasol, care te macină. te urmărește mult timp și aduce frustrarea în viața ta.

The Game este piesa trupei Will and the People și este genul ăla de melodie care te răscolește și te marchează. Am descoperit-o în vara anului trecut, am ascultat-o în mod obsesiv, apoi am lăsat-o într-un playlist pe ipod. Dacă intra pe shuffle bine, dacă nu..iarăși bine.

Pe melodia asta am scris Cu mingea la picior, povestea sportului din viața mea, aceasta fiind parte a unui guest post pe blogul lui Toma Nicolau. Toma îmi făcuse invitația la începutul lunii mai și am stat mult timp să mă gândesc ce să scriu și cum să scriu. Până într-o zi, când eram în tren și a intrat melodia The Game. Atunci m-a lovit. Am scos agenda din geantă și au început să curgă cuvintele. A ieșit ce ai citit la Toma, dacă ai citit.

Apoi, nu a mai vrut să intre și nici eu nu am căutat-o. Dar într-o seară, shuffle mode a făcut astfel încât să mă răscolească din nou. Și de atunci, în fiecare seară înainte să mă pun să dorm, o ascult de vreo 2-3-4-n ori. Nu știu de ce, dar simt nevoia să o ascult.

Ideea e că melodia îmbină melancolia cu frustrarea. Și uneori simt că încă am parte de ambele, deși au trecut câțiva ani. Și în timpul în care mă răscolește, îmi aduce și un zâmbet pe buze pentru că îmi amintește de timpul petrecut cu mingea la picior. Și ca mine, știu că sunt mulți. Mulți care au fost nevoiți să renunțe la ceva important pentru ei și să își caute alte pasiuni. Din fericire, eu mi le-am găsit. Dar sportul…sportul va rămâne pe primul loc în sufletul meu.

Și acum…te las cu melodia despre care Will spune:

”This is a song about purpose, life and adventure. I wrote it in the middle of the night and woke up the next day with it in my life. I’ve loved playing it ever since. Let this song be heard..”