Ieri seară a avut loc finala Eurovision Song Contest 2016 și, după cum probabil știi deja, Ucraina a câștigat, să spunem matematic. De ce matematic? Pentru că voturile juriilor de specialitate au dat-o câștigătoare pe Australia, iar publicul pe Rusia. Ucraina din două locuri secunde, a făcut un loc 1.

Am spus de la început că eu nu cred că doi ani la rând va câștiga o melodie comercială cu show. Să ne uităm la ultimii ani, mereu au câștigat melodii diferite față de anul anterior, au câștigat melodiile care au ieșit în evidență. Majoritatea melodiilor de anul acesta au fost comerciale, chiar și baladele au avut ceva comercial în compoziție. Și am mai spus că merg pe mâna Ucrainei și a Armeniei. Din nou, am prezis bine.

Australia a avut o baladă foarte bună, dar comercială, iar Rusia o melodie de radio care se pierde printre celelalte. Dacă auzi piesa asta pe radio, nu îți trezește vreun sentiment. Este doar încă una. Melodia You’re The Only One fără show este 0! Iar la radio nu vezi show-ul. Normal că publicul l-a preferat pe Sergey, este o melodie tipică de Eurovision, cu refren memorabil și cu un show excelent. Dar pe locul 2 a fost Ucraina cu a ei emoție. Clasamentul final arată în felul următor:

eurovision-2016-rezultate

Melodia câștigătoare se numește 1944 și este interpretată de Jamala, a cărei străbunică a fost deportată din Crimeea de către ruși. Versurile acestei melodii nu fac trimitere la Rusia. Dacă nu ar avea titlul 1944 și Jamala nu ar fi spus povestea din spatele acestor versuri, nu ar face nimeni legătură cu ce s-a întâmplat atunci. Nu ar acuza nimeni Ucraina că a trimis o melodie cu temă politică pentru a încinge și mai mult spiritele cu Rusia.

Versurile melodiei sunt următoarele:

jamala_1944_lyrics

Ucraina a trimis o melodie pe care nu o digeri ușor. Deloc! Dar instrumentalul începe direct tradițional, iar asta îți trezește interesul. Știm deja că tradiționalul încă are succes la Eurovision. Prima strofă, cu versuri sensibile, îți aduce în fața ochilor scene triste, cu oameni nevinovați care sunt uciși. Refrenul în tătară crimeeană aduce încă un plus melodiei, pe lângă originalitate și sensibilitate. Strofa a doua prezintă un viitor ideal, construirea unei vieți fericite într-o lume în care domină pacea. Melodia te ia și te răscolește, te învârte pe toate părțile și te atinge în cel mai adânc mod posibil, fără să ai neapărat rude deportate.

Jamala a spus la conferința de presă „când cânți un adevăr, atingi lumea cu mesajul tău”. Și sunt complet de acord. În plus, mesajul melodiei este actual. Să ne gândim la Irak, Afghanistan, Siria și toate locurile din lumea asta unde au murit oameni nevinovați în ultimii 20 de ani și nu numai. Și da, nu este melodie de radio, dar domină topurile pe iTunes în ultimele ore.

eurovision_jamala

Majoritatea spun că Ucraina a câștigat politic acest concurs. Ei bine, am întârziat cu acest articol pentru că am vrut să analizez puțin punctajele țărilor și reacțiile la nivel mondial. Publicul a votat complet diferit față de juriile de specialitate, cel din urmă putând fi influențat politic la nivel înalt. Iar publicul..fiecare cu frații săi, poate. Într-un prezent cu spirite încinse, juriul rus nu i-a acordat nici măcar un punct Ucrainei, în timp ce pentru publicul rus această piesă a fost pe locul 2! Ne-am înțeles, da? Publicul rus a înțeles mesajul melodiei, a simțit emoția și a votat-o, obținând 10 puncte, deși piesa e atac la Moscova, veneratul Stalin șamd. Sau și-a votat frații, deci politic, dar pro. Iar juriul ucrainian nu a dat puncte Rusiei, dar pentru public a fost pe locul 1.

Ungaria se pupă cu Rusia, juriul maghiar nu a acordat puncte Rusiei, iar publicul a votat cel mai mult cu Ucraina, urmată de Rusia. Publicul din San Marino nu a votat cu Italia, ci cu Ucraina…ce treabă au cele două țări? Niciuna. Ucrainienii s-au dus peste polonezi și au făcut prăpăd în trecut. Dar polonezii au votat cu Ucraina. Italia a votat cu Ucraina. Germania nu se pupă cu Rusia, dar cea din urmă a primit punctaj maxim de la publicul german. Concluzia mea este că juriul votează politic, publicul nu atât de mult. Părerea mea este că a fost Eurovisionul în care politica a contat cel mai puțin în stabilirea câștigătoarei. Subliniez, în stabilirea câștigătoarei, nu puncte acordate între Armenia, Azerbaijan, Georgia etc.

Tot ce am scris până acum, a fost obiectiv. Acum trec la partea subiectivă.

Când o melodie are elemente tradiționale pe instrumental și începe direct cu ele, pe jumătate m-a cucerit. Apoi contează nu atât versurile, cât stilul și interpretarea. Iar Jamala m-a cucerit de la prima audiție. Emoție, mesaj, instrumental, interpetare excelentă..pentru mine asta e muzică. Asta e artă. Și e singura melodie care mi-a atins și alte corzi decât cele auditive. De cinci zile o ascult continuu, luând pauză de la ea doar în timp ce am scris articolul despre show-urile țărilor participante în finală.

Mulți spun că este o melodie oribilă. Păi dacă ești într-o bulă cu muzică mainstream, normal că nu guști o astfel de melodie. Pentru mine este cea mai originală și cea mai puternică melodie de anul acesta.

Un an în care emoția a învins show-ul.