Florentina Olar: Noi, FEMEILE, suntem create to PLAY STRONG
Florentina Olar, căpitanul Echipei Naționale, anunța în septembrie 2017, chiar înainte de debutul preliminariilor pentru Campionatul Mondial, faptul că este însărcinată, lipsind astfel de la meciurile echipei din această campanie. Au trecut lunile, iar la sfârșit de martie a venit pe lume micuțul Patrick Alexandru, schimbând în totalitate viața familiei Olar. Despre schimbările aduse de noul membru al familiei, fotbal și planuri de viitor ne povestește într-un scurt interviu. 😀
În ultimul an s-au petrecut câteva schimbări în viața ta, fotbalul nemaiavând prioritate, povestește-ne puțin despre acestea.
Aș spune că este vorba de una singură, ea schimbându-mi radical viața. Da, fotbalul a trecut pe planul secund, dar nu regret nicio clipă! Fotbalul a fost prima mea dragoste (sper ca soțul să nu citească răspunsul la această întrebare), dar sunt de părere că toate performanțele, diplomele, medaliile, trofeele obținute nu pot decât să devină niște amintiri de neuitat, pe când prezența unui copil este ceva inegalabil! Așa că, în urmă cu 11 săptămâni am semnat “un contract” pe viață, ceea ce mă face să fiu extrem de fericită! Mi-am dorit mereu copilași, dar am tot amânat, “negăsind“ momentul oportun (nu așteptați, nu-l veți găsi niciodată). De asemenea, mi-am dorit enorm să particip la un turneu final, am fost foarte aproape, dar din păcate nu am reușit, iar cum toate se întâmplă cu un motiv, am încercat să aflu care a fost motivul. Am privit partea plină a paharului și am ajuns la concluzia că „a sosit momentul oportun”… așa că meciurile de pe teren s-au mutat în burtică, cel mic făcându-și simțită prezența!
Cum a fost trecerea de la viața cu antrenamente zilnice și cantonamente la viața de mămică?
Sincer?! A fost greu! Trecerea am făcut-o treptat, am jucat până în luna a treia, ultimul meci cu Brøndby (3 septembrie, 3-1), am continuat să mă antrenez cu echipa până în luna a patra, când am avut meci în Champions League cu Fiorentina. Am avut o discuție cu antrenorul și am căzut de acord să fac parte din lot, iar dacă este nevoie, să intru pe teren. Deși îmi doream nespus să evoluez, simțeam cum corpul meu se schimbă încet-încet și că nu puteam ajuta echipa ca altă dată, așa că am decis să nu intru, evitând astfel orice risc. Nu mi-e rușine să spun că am plâns, dar totodată eram extrem de fericită!!! Oricărui jucător care este pe teren meci de meci, minut de minut, atât la echipa de club, cât și la echipa națională, îi este greu să nu mai joace!
Colegele îmi trimiteau poze înainte de meci și-mi arătau că locul meu este liber etc. Ceea ce m-a ajutat să trec peste a fost MOTIVUL pentru care nu mai puteam juca! Din fericire, nu era vorba de o accidentare, era vorba de o inimioară care bătea în burtica mea! Până în săptămâna 38 au urmat antrenamente pe cont propriu – alergare, la care am renunțat treptat, bicicletă, înot și sala de forță (în limita puterilor). Exact la data stabilită a sosit minunea, umplându-mi inima de fericire, ochii de lacrimi și…zilele și nopțile cu plânsete, zâmbete etc! Deja ne-am obișnuit unul cu altul, de fapt…nu putem unul fără celalalt!
A fost deja bebelușul pe un teren de fotbal? 😀
E o glumă?! Clar, de când avea trei săptămâni! Merge la meciurile Fortunei, merge cu mami la antrenament, terenul fiindu-i deja a doua casă.
Care este statutul tău în momentul de față la Fortuna Hjorring?
Sunt jucătoarea Fortunei până în iulie 2019.
Echipa a câștigat un nou titlu de campioană. Cum a fost să nu fii implicată direct pe teren?
Sunt foarte fericită pentru această performanță! Cum am spus, am fost pe teren în prima parte a campionatului, după care le-am susținut pe fete cât am putut, atât acasă, cât și în deplasare. După ce m-am obișnuit cu ideea, mi-a fost mai ușor. Dacă mă gândesc să revin pe teren?! Pe 17 iunie este ultima etapă din campionat împotriva celor de la Brøndby, iar planul meu este să am un “come back” în acel meci!
Care este planul de viitor legat de fotbal?
Îmi doresc să revin, știu și simt că nu este ușor. Chiar acum câteva săptămâni am făcut un spot pentru UEFA – WE PLAY STRONG și, gândindu-mă la momentele prin care trece o femeie aducând pe lume un suflețel, am ajuns la următoarea concluzie: nu există prejudecăți pentru că noi, FEMEILE, suntem create to PLAY STRONG, indiferent de provocare. Putem fi jucătoare profesioniste de fotbal, putem fi soții, putem fi mămici în același timp!! Așa că sunt pregătită pentru o nouă provocare!
Conform unui raport FIFPro apărut în 2017, sunt foarte puține jucătoare care și-au întemeiat o familie, dintre acestea și mai puține beneficiază de indemnizație de creștere a copilului. Ne poți spune cum abordează federația și cluburile din Danemarca acest aspect?
Mă consider o norocoasă, fiind oarecum o “excepție de la regulă”. Nu este ușor să găsești persoana potrivită, care să te înțeleagă, să te susțină, să te urmeze în orice colț de lume, să fie dispusă să renunțe la “ea” în favoarea ta, a carierei tale, iar pe această cale țin să-i mulțumesc soțului (sper din inimă să citească răspunsul la întrebarea aceasta)!Sincer, nu știu cum este privit acest aspect de către federație sau de către celelalte cluburi. Cert este că aici este altă mentalitate, cetățenii au mult mai multe drepturi și beneficii decât în România. Din prima clipă când am ajuns în Danemarca, mi-a plăcut faptul că pentru cei din conducerea clubului a fost la fel de important ca soțul și cățelușul să locuiască cu mine. Ei consideră că pentru a da randament pe teren, pentru a performa, trebuie să fii fericit. Legat de noul membru al familiei, când mi-a expirat precedentul contract aveam posibilitatea de a evolua la echipe de top din Franța, respectiv Suedia. A fost momentul când am fost nevoită să pun în balanță familia și cariera. Am ales familia, așa că am semnat un nou contract pe o perioadă de trei ani, cu posibilitatea de a avea un copil. Pe perioada în care nu am fost activă am fost în concediu de maternitate, practic am fost plătită de statul danez.
La final, ai un mesaj pentru colegele de la Națională în vederea partidei cu Portugalia?
Personal îmi doresc din suflet să nu fie o presiune suplimentară, știind că echipa Portugaliei ne-a fost adversară la meciul de baraj pentru calificarea la Campionatul European. Nu vreau să vadă acest meci un prilej de răzbunare. Așa că fetelor, jucați cu inima, cu capul, sacrificați-vă pentru echipă, aveți încredere una în cealaltă! Bucurați-vă de joc, arătați-le respect și faceți-le să vă respecte câștigând meciul! Multă baftă, vă susținem necondiționat!