Paul Sîncrăian: Momente trăite alături de familia Olimpia Cluj

Paul Sîncrăian este unul dintre cei mai vechi suporteri ai Olimpiei Cluj. Înainte de grupa preliminară el a compus câteva strofe de susținere pentru echipă și a și câștigat concursul organizat de club, premiul constând într-un tricou de joc semnat de toate jucătoarele. M-am întâlnit cu el duminică, la meciul Olimpia Cluj – CFR Timișoara și i-am propus să scrie despre cele mai speciale momente trăite alături de familia Olimpia Cluj.

__

Am să încep cu acel moment pe care cred că îl avem cu toții: ,,Serios, fetele joacă fotbal?” Doar am auzit de echipa de fotbal feminin Olimpia Cluj, dar nu le văzusem niciodată jucând pe fete.

Prima întâlnire a fost în spatele liceului la terenul de lábtenis, eram în postura de spectator. Le priveam, iar reacția mea a fost ceva de genul „wow…fetele pot juca așa? După câteva zile m-am încumetat și am intrat și eu la un joc cu ele, într-un timp foarte scurt mi-am dat seama că mingea de fotbal nu este o ”enigmă” pentru ele, iar ceea ce fac, fac din plăcere și cu seriozitate.

Mi-au stârnit un interes încât îmi doream să văd un meci de fotbal, două-trei zile mai târziu am aflat că urmează să joace finala Cupei României împotriva fetelor de la ASA Tg. Mureș, acela a fost primul meu meci în tribună alături de Olimpia Cluj. Bineînțeles meciul s-a încheiat cu victoria Olimpiei, atunci m-am ”îndrăgostit”, văzând spiritul de echipă și munca depusă de fiecare jucătoare, indiferent de postul pe care joacă.

Treptat am început să le cunosc pe fete și, bineînțeles că au fost și momente comice. Eram în trecere prin fața căminului, iar majoritatea fetelor erau afară la o poveste, le menționez pe Daniela Gurz, fostă jucătoare a Olimpiei, împreună cu Lavinia Boandă ,,Puștiu”, strigând după mine pentru că voiau să știe cum mă cheamă. M-am amuzat puțin, dar de atunci am început aventura în familia Olimpia Cluj.

Alături de prietenul meu Adi Anca încercam să nu ratăm nici un meci jucat la Cluj, dar când se putea mergeam și in deplasare. Am trecut prin multe momente frumoase, însă am avut parte de 4 momente speciale pe care am să le descriu puțin.

Momentul 1

A fost prima noastră deplasare, Olimpia avea meci la Baia Mare, totul a fost foarte spontan împreună cu Adi, Mihai și Rodica. Ne-am urcat în mașină, am legat steagul cu Olimpia Cluj pe luneta mașinii și am pornit la drum. Eu cu Adi ne-am urcat pe gardul ce despărțea gazonul de tribună și pe toată durata meciului am cântat și am încurajat echipa. La plecarea spre casa pot spune că locuitorii orașului Baia Mare știau că Olimpia a avut meci, traversând orașul fluturam steagul și cântam, privirile pietonilor fiind ațintite spre noi.

Momentul 2

Acesta a fost posibil datorită domnului Mirel Albon, împreună cu conducerea clubului. Este vorba despre deplasarea din Austria pentru meciul SV Neulengbach vs Olimpia Cluj, returul 16-imilor UWCL. Emoțiile au început încă de la graniță, buletinul lui Adi expirase cu o zi înainte, însă am trecut și am ajuns în Viena cu bine.

Ziua meciului – fetele concentrate la meci și dornice de victorie, după un scor de 1-1 pe Cluj Arena. Meciul a fost trăit la cote maxime în teren, dar și în tribună. La sfârșitul celor 90 de minute scorul era egal, iar meciul a mers în prelungiri, unde s a mai marcat încă o dată de către fiecare echipă, scorul final fiind 2-2. Olimpia Cluj se califica pentru prima dată în optimile UWCL, a fost un moment unic pentru mine.

Momentul 3

Meci de Cupa României, Unirea Alba Iulia vs Olimpia Cluj.

Domnul Mirel Albon avea acțiune cu naționala de tineret pentru preliminariile Campionatului European, fiind plecat la București era nevoie de cineva să însoțească echipa la Alba Iulia. Aici mulțumesc căpitanului Ioana Bortan, ea a fost cea care a propus ca eu să fiu delegat din partea clubului. Fetele știau ce au de făcut pe teren, chiar dacă mai dădeam eu sfaturi de pe margine. 🙂

Momentul 4

Este și cel mai recent. La sfârșitul ultimului meci din grupa de calificare UWCL de anul acesta am primit din partea clubului un tricou semnat de toate jucătoarele. Pentru asta vă mulțumesc și vă doresc mult succes!

Iar după returul cu echipa suedeză Rosengård vreau să trăiți din nou acele momente frumoase de la finalul meciului cu Neulengbach din Austria!

Povestea continuă…alături de voi!!!

Cu respect.

Al vostru fan

Paul Sîncrăian

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *