Industria muzicală românească a luat avânt în a doua jumătate a anilor ’90, termenul de muzică ușoară fiind înlocuit ușor de pop. Căderea regimului comunist a deschis orizonturile din punct de vedere muzical, apărând formații noi și artiști solo, care abordau diferite genuri: pop-dance – A.S.I.A, 3 Sud Est, Hi-Q, Blondy, Andre, N&D, Animal X, Genius etc; pop-rock – Ștefan Bănică Jr., Bosquito. Voltaj etc; hip hop – B.U.G. Mafia, Paraziții, La Familia; latino – Pepe; muzică electronică – Șuie Paparude; rock alternativ – Vama Veche, Bere Gratis, OCS, Sarmalele Reci, Zdob și Zdub, Luna Amară; manele – Adrian Minune, Costi Ioniță, Vali Vijelie etc. De-a lungul timpului, trupele acestor ani au dispărut de pe piață sau și-au schimbat componența, dar cele rămase se bucură de un mare succes.

Un factor important în evoluția industriei muzicale a fost lansarea canalului Atomic TV în anul 1999, devenit TV K-lumea, pentru ca în anul 2006 să fie achiziționat de trustul media SBS pentru 3.5 milioane euro, transformându-l în actualul Kiss TV. În prezent, alături de Kiss TV, canale românești de muzică sunt U TV, Music Channel, ZU TV, Taraf TV etc, acestea difuzând videoclipuri muzicale 24/7.

Muzica anilor 2000 a fost și este foarte iubită în continuare, fiind muzica pe care au crescut generații întregi. Succesul internațional al muzicii românești a venit pentru prima dată în anul 2004, când formația O-Zone a invadat Europa, Asia și Americile cu hitul Dragostea din tei, succesul lor fiind comparat cu cel al melodiei Gangnam Style al lui PSY. Melodia a ajuns number one în 20 de țări, s-au vândut peste 12 milioane de unități, mai multe decât albumul lui Justin Timberlake din acel an.

Acesta a fost punctul de pornire a ceea ce Florin Grozea numește în cartea lui invazia lumii de către trupele românești. Alte nume importante care au dat lovitura la nivel internațional în acei ani sunt Edward MayaStereo Love, INNAHot, AkcentKylie, Tom Boxer feat. Antonia Roses on Fire, Morandi, Fly Project, Play &Win etc. Din 2004 până în prezent, peste 120 de artiști români au lansat hituri de succes internațional, succes datorat sound-ului nou adus la nivel mondial, au inventat un nou gen muzical: popcorn. Acesta este un gen muzical atractiv, ritmat, iar versurile sunt în limba engleză, portugheză sau spaniolă.

După anul 2010, artiștii români continuă să lanseze hituri după hituri, mulți dintre ei ajungând cunoscuți la nivel internațional. Începând cu anul 2009, INNA este cel mai exportat artist român din istorie, dar nu se lasă mai prejos nici Alexandra Stan care a dat lovitura în 2011 cu Mr. Saxobeat. Andreea Bălan, fostă componentă a trupei Andre, a devenit cunoscută abia după 20 de ani de carieră, în urma lansării melodiei Trippin. Un alt succes îl reprezintă melodia Love in Brasil a Andreei Bănică, primind premiul Balkan Music. Akcent continuă să aibă succes cu melodiile în limba engleză, Adrian Sînă fiind unul dintre cei mai buni producători din țara noastră.

În ultimii ani, hip hop-ul românesc a evoluat, a devenit mai comestibil pentru lume, deoarece se simte necesitatea de a intra pe radiouri și de a apărea la TV. Artiști de succes sunt Grasu XXL, Guess Who, Maximilian, Nane, Spike, Doc, Deliric, Vlad Dobrescu, Criss Blaziny etc. De asemenea, muzica electronică crește în popularitate prin nume ca Șuie Paparude, Golan, Silent Strike, ROA, dar și Subcarpați, o trupă care combină cu succes muzica populară românească și cea electronică.

Am făcut această introducere (cam lungă) ca să știm de unde am pornit. Zilele trecute am scris despre impactul Internetului asupra lanțului valoric al industriei muzicale și, pornind de la acesta, o să scriu despre cum cred eu că s-a dezvoltat (adaptat) industria muzicală românească.

Casele de discuri

Dacă la început erau doar câteva case de discuri care dominau această industrie bazată pe relații (Cat Music, Roton și MediaPro Music), acum mulți artiști s-au asociat și au deschis case de discuri proprii. Scriam în articolul despre casele de discuri că în România putem vorbi de patru straturi: tradiționale, nișate pe un gen anume, studiouri devenite case de discuri și cele formate din firme de booking. Dar în ziua de azi, datorită Internetului, poți ajunge cunoscut și fără să ai o casă de discuri în spate. Evident, cum am scris și în articol, un contract cu o casă de discuri are avantajele sale, dar acum contractul cu aceste avantaje poate veni după ce ai succes în online.

Mi se pare de viitor intrarea Universal Music în România (UMR), pentru că ei au semnat și cu artiști mai..să le spunem underground. Astfel se promovează o muzică mai de calitate, din punctul meu de vedere. O muzică de calitate, pe care nu o vezi la TV și nu o auzi la marile radiouri, gen Kiss FM, Radio ZU etc, ca de exemplu trupa byron. La fel, hip hop-ul are acum o altă deschidere pentru public: dacă până acum cei de la Okapi Sound lansau albumele cu Gazeta Sporturilor (cazul lui Guess Who), Grasu XXL, Spike și Tranda și-au lansat materialele în colaborare cu UMR.

Mai multe despre casele de discuri poți citi aici.

Promovarea

a. YouTube: în momentul de față, canalele proprii ale caselor de discuri și ale celor mai de succes artiști români înregistrează milioane de vizualizări. Românii (și nu numai) intră pe acest site mai ales ca să asculte muzică. Din păcate, ascultătorii de muzică duplică conținutul artiștilor, urcându-l pe canelele proprii. Repet ce am scris și în articolul legat de lanțul valoric, un exemplu de succes pe YouTube este cazul trupei BUG Mafia care a reușit să raporteze toate videoclipurile duplicate de pe site, iar acum au conținut unic care depășește milioane de vizualizări pe lună.

Pe YouTube, artiștii aflați la început de drum au acces la oameni, iar noi, ascultătorii de muzică, găsim pe acest site artiști pe care nu i-am fi văzut pe Atomic pe vremuri, iar acum nu îi vedem pe TV și nu îi auzim la radio. Acum, melodiile sunt lansate pe YouTube, iar dacă un artist are succes sau melodia are potențial de hit, este chemat la radiouri. Evident, trebuie să fie comercial ca să fie gustat de marea masă. Sunt lansate melodii care doboară recorduri de vizualizări în câteva zile (ex. Delia – Da, mamă sau Adele – Hello), iar toate acestea nu s-ar întâmpla fără gigantul Facebook.

b. Facebook: în România s-a ajuns la peste 8 milioane de conturi, iar INNA are peste 12 milioane de like-uri. Deci, ne putem imagina succesul imens de peste hotare al cântăreței, în contextul în care pagina Akcent, aflată pe locul 2 are în jur de 3.6 milioane. Artiștii români au înțeles importanța prezenței în online, și mai ales pe Facebook. Ei își promovează muzica aici, iar clipurile de pe YouTube nu ar înregistra milioane de vizualizări fără puterea acestei rețele de socializare, fără puterea share-ului. De asemenea, ei au înțeles că trebuie să investească ceva bani pentru ca mesajele lor să ajungă la un public cât mai mare. Din câte am observat, în ultimele luni au început din ce în ce mai mulți să folosească Facebook Mentions, opțiune prin care intră în direct pentru a interacționa cu fanii. Printre primele nume cred că se află Delia și Nicole Cherry.

c. Instagram: scriam în articolul legat de lanțul valoric că vedetele au creat trenduri. La fel s-a întâmplat și cu Instagram. Da, sunt oameni care au avut cont dinainte de valul din ultimele luni (a ajuns la peste 360 mii de conturi cu peste 200 mii de activi, conform Manafu), dar trebuie să recunoaștem că majoritatea (mă refer la tineri între 12-20 ani) și-au făcut conturi datorită vedetelor preferate. Instagram, în cazul artiștilor, este o metodă de a fi mai aproape de fanii lor, de a posta zilnic poze cu ce fac și pe unde sunt. Acest aspect este important pentru un fan și, din nou, mă refer la consumatorii de muzică între 12-20 ani.

d. Twitter & Snapchat: în România nu au un succes atât de mare. Pe Twitter, deși sunt peste 300 mii de conturi, abia 26 mii sunt activi, ceea ce este foarte puțin. Activi sunt bloggerii și artiștii Ca să rămânem la domeniul muzical, putem interpreta că artiștii și-au adus fanii pe Twitter, dar nu au reușit să îi păstreze acolo și să fie activi. Despre Snapchat în România recunosc că nu știu foarte multe.

e. Bloguri: primul artist român care a lansat un blog personal este Florin Grozea, mai exact în 2006. În același ani, tot Florin Grozea a lansat site-ul eOk.ro, site gratuit și legal cu muzică românească. De-a lungul anilor, din ce în ce mai mulți artiști și-au dat seama de utilitatea unui blog în această viață mondenă. Cel mai de succes blogger artist este Tudor Chirilă, dar am avut parte de surprize plăcute din partea lui Cornel Ilie de la Vunk, Dan ByronSore sau chiar Ruby etc.

Streaming & Retail online

Casele de discuri și artiștii s-au adaptat la noul model de afaceri al industriei muzicale, dar întâmpină probleme cu ascultătorii de muzică. Românii își doresc totul gratis, de ce să plătească să asculte muzică pe Deezer sau Zonga (prima aplicație de streaming românească), când pot asculta pe YouTube? De ce să cumpere un album de pe iTunes, când pot descărca de pe net după câteva zile? Asta e nașpa. Nașpa pentru că artiștii au investit totul în muzica lor și majoritatea fanilor nu îi recompensează sau..nu le respectă munca.

Publicul trebuie educat în privința acestor lucruri, Dar, dacă stăm să analizăm mai în detaliu, tinerii de până în 18-19 ani nu au un card cu care ar putea să își plătească abonamentul la serviciile de streaming sau achiziționarea unui album de pe magazinele online. Și, puțini sunt cei care mai cumpără CD-uri, pentru că acești tineri stau toată ziua pe Internet, deci ascultă muzică pe YouTube. Ne rămân adulții care preferă să cheltuie banii pe altceva, decât pe muzică, dacă o găsesc și gratis. Așadar, cum spuneam și mai sus: ascultătorul român de muzică trebuie educat.

Concluzii

Părerea mea este că industria muzicală românească este pe drumul cel bun din toate punctele de vedere. Apar din ce în ce mai mulți artiști talentați, iar pe lângă ei mai supraviețuiesc și cei netalentați, dar promovați. Muzica underground are o deschidere mai largă la public odată cu Internetul, chiar dacă reprezintă o mică parte în comparație cu muzica comercială. Ce este cel mai important, este că atât artiștii, cât și casele de discuri au realizat importanța Internetului și opțiunilor de promovare oferite de acesta. Cu toate acestea, ambele categorii au de lucru în ceea ce privește educarea publicului pentru a reuși să și vândă muzica spre marea masă.

——

La aceste idei am ajuns în urma cercetării realizate pentru disertația mea și în ultimul an, de când am acest blog. Pentru a învăța mai multe despre industria muzicală și despre cum a influențat-o Internetul, îți recomand să participi la prima conferință dedicată exclusiv acestei industrii, Mastering The Music Business, ce are loc între 16-17 februarie 2016 la Hanul Gabroveni din București.

mastering_music_business

Conferinţa este adresată în special acelor muzicieni sau profesionişti ai industriei muzicale care doresc să ţină pasul cu ultimele trenduri din industrie, care doresc să se informeze permanent, să afle şi să aplice toate metodele care duc la maximizarea succesului oricărui artist, indiferent de genul muzical interpretat.

Această primă ediție se va concentra asupra oportunităților oferite de internet pentru creația muzicală, promovarea și vânzarea muzicii. MMB, prin speakerii săi, va oferi informații prețioase despre domeniile cele mai importante din cariera unui artist: drepturi de proprietate intelectuală, publishing, marketing și vânzări online, crowdfunding. Lista speakerilor o poți vedea aici, iar informații despre taxa de participare aici.

Evenimentul este organizat de Asociația Star Education, Star Management și ARCUB.

———

Sursele folosite în acest articol:

Cum s-a adaptat industria muzicală românească la schimbările aduse de Internet

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *